Posts Tagged ‘artemotion’


image

Iata ceasul pe care bunii mei prieteni de la Teatrul Artemotion l-au oferit cadou aseara, la finele piesei 1000 de motive sa te omor.
It’s all Made by M.


Aplauze pentru Lena, cea mai recenta piesa a Teatrului Artemotion, este o atingere dureroasa a unor puncte sensibile din vietile multora dintre noi. Traim cu totii, in anumite momente ale vietii noastre, daca nu chiar in permanenta, niste roluri, potrivite sau nu.  Ne adaptam cerintelor familiei, apropiatilor, societatii, precum actorii se adapteaza fiecarui rol pe care il joaca.
Astfel Elena (Mirela Lupu), o fosta mare actrita dar si sotia unui politician de succes, este pusa in fata unui rol neprevazut si extrem de neplacut, acela de a deveni, pentru 24 de ore, proprietatea unui prieten al sotului sau, pe numele sau Dinu (Sebastian Lupu), faptul in cauza fiind rezultatul unei mize pierdute la masa de joc de catre sotul Elenei.
Intruziunea afaceristului in spatiul de pseudo-confort al Elenei se petrece brusc, fara drept de refuz, ca urmare a clauzei impusa de acesta, care poate duce la pierderea intregii averi. Astfel acesta se instaleaza in viata amicului sau, cu o aviditate acerba care, pe parcursul piesei, tradeaza sentimente si dureri ascunse.
Prima parte a piesei se desfasoara intr-un ambient tensionat, presarat cu mitocaniile afaceristului si cu replicile usturatoare ale Lenei. Apoi, pe masura ce actrita isi descarca sufletul incarcat de amarul unei vieti traita in colivie, firul narativ devine, pas cu pas, din ce in ce mai captivant. Ambii protagonisti se dovedesc a purta masti din spatele carora le este teama sa isi exteriorizeze adevaratele sentimente si dorinte.
Ici si colo, piesa e presarata cu replici, care vin sa evidentieze unele preconceptii adanc inradacinate in societatea actuala, despre casatorie.
– Femeile sunt un bun comun. Nu trebuie tinute la vedere ca starnesc pofta de a fi cumparate.
Pare o justificare destul de buna pentru a inchide o privighetoare intr-o colivie de aur. Astfel se simte Lena, acrita a carei maretie a palit in umbra mariajului prost ales.
– Cele mai multe casnicii încep cu paradisul, se transforma in purgatoriu si sfarsesc in infern.
Ei bine, Lena se afla exact la limita dintre purgatoriu si infern, nestiind inca daca intruziunea oportunistului Dinu va putea sa o scoata din starea de letargie in care se afla. Astfel ea intra treptat in jocul acestuia rascolind amintiri placute sau dureroase din trecutul ei.
-Femeile sunt facute pentru a fi iubite, nu intelese.
Discutiile dintre Dinu si Lena ating pe parcursul piesei diverse momente cheie din viata actritei, momente care dezvaluie insa si o parte ascunsa a mitocanului afacerist. Apropierea dintre cei doi e iminenta, neputand fi ocolita, cu un deznodamant in dormitorul matrimonial.
Finalul e brusc si ravasitor, pe masura dramei psihologice care ni sa desfasurat in fata ochilor, lasandu-ne un gust dulce-amar plin de intelesuri care ne rasar in minte multa vreme dupa ce actorii au iesit din scena. Dinu paraseste scena vietii de imprumut, incarcat de regrete, lasand in urma o Lena care inca isi asteapta aplauzele.
Cei doi actori, Mirela si Sebastian Lupu, sunt un catalizator extrem de eficient, prin care ni se prezinta mirajul unei  piese intelgient construita in jurul casatoriei disfunctionale. Acestia nu au lasat actiunea piesei sa treneze, insa nici nu au grabit ritmul pentru a lasa spectatorii sa mediteze asupra momentelor cheie, iar aplauzele de la final au fost pe deplin meritate, indreptate oarecum si catre Lena, actrita incarcerata in casnicia ei nefricita, ea care si le dorea atat de mult.
Astfel vin sa recomand aceasta piesa, pe care o voi revedea cu siguranta, tuturor celor care nu au reusit sa o vada la premiera.
image


O scena + doi actori + doua variante ale aceleiasi piese… pardon, trei variante + foarte mult talent = 1000 de motive sa te omor.
Un calcul matematic ciudat ati putea spune, mai ales ca vorba despre teatru, insa nu e asa. Lasand matematica de-o parte si concentrandu-ma doar pe latura pur artistica ajung tot la acelasi rezultat. Daca iau in calcul pasiunea cu care joaca cei doi actori si doza de efort artistic depus pe scena, ajung tot la acelasi rezultat.
1000 de motive sa te omor este una din piesele de rezistenta ale Asociatiei Artemotion, jucata de “n”+1 ori cu sala plina in clubul Stage – locul pe care Artemotion il denumeste casa. Da, jucata de fiecare data (“n”) cu casa inchisa. De ce am pus acel + 1 in acest calcul? Pentru ca, dupa fiecare reprezentatie a piesei, spectatorii ii asalteaza pe actori, ca intr-un interogatoriu devenit lait-motiv in Stage, cu intrebarea:
-Cand se va mai juca 1000 de motive sa te omor? Pentru ca vreau sa imi fac de pe acum rezervare.
Apare astfel certitudinea unui CASA INCHISA pentru reprezentatia urmatoare. Deci “n”+1 devine palpabil mai mult decat va puteti inchipui, incat in Stage a devenit un obicei sa se anunte, la cateva zile de la anuntarea unui eveniment viitor, ca rezervarile s-au inchis.
Oamenii vin sa vada 1000 de motive sa te omor pentru ca de fiecare data e altfel. O data pentru ca in variantele A si B actorii joaca pe rand cele doua personaje, lasandu-si amprenta adanc de tot asupra lor.
Richard Balint, in rolul patronului de cazino, rescrie notiunea de sef isteric si cu inclinatii paranoide, mereu gata sa scoata pistolul si sa impuste tot ce-i iese in cale, mai putin pe fratele sau. Sebastian Lupu, in rolul fratelui geaman si usor retardat(cei doi sunt bivitelini, sa fim intelesi), reuseste sa dea o si mai mare savoare si, totodata, amplitudine crizelor de nervi ale lui Richy.
Cand rolurile se inverseaza, in varianta B, Sebi joaca un patron dur, cu o privire care te ingheata, avand o voce care trece cu mult peste limta de sus a duritatii verbale. Comparandu-l cu Richy patronul care e un vulcan in plina eruptie distructiva, Sebi patronul iti da senzatia ca ceva periculos si apocaliptic zace latent in spatele fiecarei izbucniri nervoase. Pare gata sa sparga si sa rupa in bucati recuzita si totusi se concentreaza asupra lectiilor de “cum sa schimbi zarurile si cartile in cazino”. Lectii pe care fratele retard si gay, de asta data Richy, nu vrea sa le inteleaga, in lumea lui totul invartindu-se haotic in jurul unei axe total descentrate. Tachinarile la adresa publicului sau a unor persoane din public,pe care Richard le foloseste sunt sarea si piperul rolului pe care-l joaca, provocand uneori reactii neasteptate si, deasemenea, extrem de amuzante care atrag uneori piesa catre o imporvizatie subtila, inteligenta si de succes.
Si mai e si varianta C, in care publicul are dreptul sa ceara, in anumite momente, ca actorii sa schimbe rolurile intre ei. Cand e Richy patronul si Sebi fratele retard, cand invers. Nimic mai savuros si mai amuzant pentru public. De asemenea nimic mai plin de talent si incarcat de profesionism decat jocul celor doi.
Replicile se succed cu repeziciune, amplitudinea rolului creste, il vezi pe Richy scuipandu-i replicile in fata fratelui sau cand…din public cineva striga:
-SCHIMB.
-Ba Sebi, asa nu se mai poate! Ti-am zis sa nu le dai voie astora sa ne masacreze piesa. Tocmai mi-am intrat in rol, eram gata sa iau un Bafta pentru rolul asta…
Richy e in toane bune. Se ia putin de viata celui care a cerut schimbarea, il ameninta usor cu degetul si, in aplauzele si hohotele publicului, rolurile se schimba. Se reia totul cu cateva replici in urma. Pe nesimtite sala uita ca cei doi tocmai au schimbat rolurile, datorita felului impecabil in care actorii trag publicul dupa ei. De fapt actorii fac ce vor cu publicul. Ai senzatia ca e un joc de marionete. Reusesc sa starneasca intre spectatori anumite reactii, uneori cu vadita intentie,reactii pe care le folosesc cu abilitate, ba chiar abuzeaza de ele, aducand publicul in pragul de sus al amuzamentului. Telefonul, care nu a fost inchis la timp si suna in timpul piesei, e motivul perfect pentru a indrepta cu pofta ucigasa pistolul catre public. Posesorul telefonului se face mic, lumea rade, piesa continua. Urmatorul SCHIMB, cerut din public, se lasa cu amenintari.
-Deci nici eu nu pot lua un Bafta? Las’ ca vedeti voi! anunta Sebi cu falsa suparare.
Ceea ce fac Sebi Lupu si Richard Balint pe scena, in varianta C, e dovada vie a profesionalismului, a talentului si a spontaneitatii arhinecesare unei asemena reprezentatii. Publicul e ca o fiara cu zeci de capete cu dinti taiosi si avizi de sange si carne. Cea mai mica greseala petrecuta pe scena e prinsa din zbor si exploatata la maxim. O asemenea greseala nu e permisa cand joci cu publicul la picioarele tale si la propriu si la figurat. Pentru ca acelasi public iti poate face bucatele initiativa, care e una extrem de curajoasa, de a-l implica atat de mult in piesa pe care tu incerci sa le-o oferi, imaculata, perfecta.
Si totusi varianta C s-a jucat deja de multe ori si a avut un succes enorm. Varianta C a adus si spectatori pe scena, lasandu-le aparent fraiele hohotelor salii in mana. Spun aparent pentru ca nici o clipa, in decursul prezentei spectatorilor pe scena, Sebi si Richy n-au cedat initiativa si au stiut sa conduca subtil din umbra toate evenimentele. Varianta C a fost ceruta cu insistenta si iata ca revine inca o data pe scena din Stage pentru a pune din nou la incercare talentul, abilitatile de improvizatie si pofta de joc si joaca a celor doi actori.
Asadar 1000 de motive sa te omor, varianta C, revine pe data de 13 martie, la ora 19:00, pentru a face o noua demonstratie de comedie pura (sau dura), improvizatie inteligenta si spectacol de calitate. Imi cer cu insistenta prezenta (rezervarea) in sala (nu pe scena) inca de pe acum!
Va salut si va astept alaturi de mine pentru cele 1000 de motive sa te omor, VARIANTA C.
1000 de motive sa te omor


Cati dintre voi ati fost la evenimentele organizate de Asociatia Artemotion in STAGE?
Stiu ca banuiti care e nivelul de efort depus de catre membrii Artemotion pentru frumoasele miraje pe care le vedem pe scena din Stage. Rasplata noastra imediata pentru acest efort e cascada de aplauze si bucuria din ochii nostri la finalul fiecarei piese pe care o urmarim. Si ar mai fi inca o metoda de a-i rasplati si de a-i sustine. Si anume Declaratia 230. Adica cererea prin care redirectionam 2% din impozitul pe venit catre un anume beneficiar, in cazul nostru Asociatia Artemotion.
Eu am completat aceasta cerere si va indemn si pe voi sa o faceti pentru a sustine in continuare Artemotion. E, printre altele, o metoda de a directiona banii care ajung in “punga” statului catre cultura.
Sa nu uitam ca piesele jucate in Stage sunt produse cu ajutorul banilor primiti prin aceste cereri. Eu spun ca merita, pe langa aplauzele binemeritate la fiecare eveniment, sa ii sustinem pe indragitii actori completand cererea de mai jos. E un mic pas catre noi evenimente si piese de care sa ne bucuram si cu ajutorul carora sa ne scuturam de praful obositor al monotoniei zilnice.
Si, completand aceasta cerere pentru Artemotion, as putea spune ca vom deveni coproducatori alaturi de ei. De fapt chiar asta vom fi. Vom contribui activ la punerea in scena a pieselor pe care le vom vedea in viitor. Suna frumos? Atunci asa sa fie!
declaratia 230


stcomstageMai are rost sa promovezi un eveniment care e deja “sold out”? Oare are rost sa le recomanzi oamenilor sa mearga sa vada un show de stand-up comedy la care toate locurile sunt deja rezervate?
Eu zic ca are rost! Din punctul meu de vedere orice eveniment care are loc in Stage merita promovare. Intensa! De ce? Pentru ca indiferent de numele de pe afis, oamenii vin in Stage, cumva cu capul inainte, cu incredere maxima caci deja s-au obisnuit cu spectacole de calitate, indiferent ca e vorba despre teatru, muzica sau, mai nou, stand-up comedy.
In Oradea clubul Stage a ridicat foarte sus stacheta cu evenimentele sale. A creat un standard inalt greu de atins de catre alte cluburi sau organizatori!
Si, tocmai din aceasta cauza, vin sa promovez un eveniment care se va juca cu casa inchisa, pentru ca merita,pentru ca cei care nu vor apuca, din pacate, sa vada acest show sa strige in gura mare ca vor si ei. E o optiune a spectatorului care-i hraneste sufletul artistului de pe scena dar si a celui care orgaizeaza: Sa ceara un BIS! Un BIS, intr-o alta zi! Acelasi spatiu, dar intr-o alta zi! Este vorba de
Stand-up Comedy “Intamplari in mintea unei femei ” cu Diana Rosca.
Diana Rosca – actrita, woman stand-up comediant – imbina feminismul cu arta flirtului, atragand astfel simpatia ambelor “tabere”.
Diana zice: “E clar, barbatii trebuie sa te iubeasca! Daaaar…. decat sa te iubeasca barbatii, mai bine sa nu te urasca femeile!”
“Reteta” aceasta a promovat-o, facand-o totodata singura femeie din Romania care face Stand – up comedy in maniera solo, avand show-uri complete, ce pot avea durate de pana la o ora si jumatate.
Pe scurt despre Diana
– woman stand-up comedian: 3 ani de activitate, peste 150 spectacole jucate atat in Romania cat si SUA: New York, Washington.
– actrita teatru – peste 20 de spectacole montate de mari regizori romani.
Mai multe? La fata locului. Unde? In Stage, Oradea.
Puteti incerca marea cu degetul (daca pot spune asa), in seara evenimentului, poate prindeti un loc in sala, in caz ca isi anuleaza cineva rezervarea.
Spectacolul e maine seara (joi,14 noiembrie, 2013) de la ora 20. Pretul unui bilet e de 15 lei!



Un crampei din concertul Magdei Puskas din Stage, Oradea! Inca o dovada, daca mai era nevoie, ca in Stage se “poarta” evenimentele de calitate.


Treisprezece luni fara nici un contract. Treisprezece luni!
Suna dureros pentru un artist. Si mai dureroasa e lupta dusa in aceste treisprezece luni. Concesiile, barfele, orgoliile calcate in picioare, umilintele si suferintele sunt infinit mai mari cu cat actorul tanjeste dupa scena. Tanjeste dupa mirajul pe care stie ca-l poate juca perfect. Tanjeste dupa euforicele aplauze ca un drogat dupa doza lui de heroina. Tanjeste atat de mult incat in prima clipa cand i se ofera ceva palpabil e gata sa lase totul si sa plece. E gata sa treaca cu usurinta si cu morbiditate justificata doar de dorinta nebuna de a juca, peste orice.
Te crezi oare capabil sa-l intelegi pe artistul decazut? Te crezi, cu adevarat, capabil sa-i stai in fata si sa-i asculti destainuirile, dorurile si dorintele cele mai mari? FIE! Atunci nu ai altceva de facut decat sa mergi sa vezi piesa “Treisprezece” adaptata de Radu Botar dupa textele lui Shakespeare si Aldo Nicolaj, piesa jucata excelent de Mirela Lupu. Piesa a putut i vazuta deja in 19 octombrie de la ora 20 in Stage, loc deja arhicunoscut in Oradea pentru buna calitate a evenimentelor pe care le ofera.
Piesa aceasta s-a jucat din nou sambata 26 octombrie de la ora 20, bineinteles ca in Stage, pentru cei care nu au apucat sa o vada in data de 19, cand s-a jucat cu sala plina.
Acum a venit momentul ca Sebastian Lupu sa intre in rolul artistului si, pentru mine, e un “must see” pentru ca va fi altceva. Asadar in 3 Noiembrie, in Stage, avem ocazia de a revedea piesa in varianta B.
. Pretul unui bilet este de 15 lei. Puteti sa faceti rezervari pe facebook aici sau telefonic la numarul 0359 418672 sau prin sms la 0724432081.
Fotografii din timpul piesei puteti vedea aici . eu am uitat aparatul de fotografiat acasa si, nu doresc sa adaug , intr-o postare, fotografii ce nu imi apartin.
P.S. Recomandarea mea:
Duminica seara e mai placut in Stage decat la telvizor uitandu-te la XFactor.


Revin cu o postare despre aceata piesa. Tanta si Costel- celebrele personaje ale cupletelor lui Ion Baiesu sunt readuse la viata, in Oradea, de catre Asociatia Artemotion.
Pe data de 17 februarie,in clubul Stage, de la ora 19:00, va fi jucata din nou “piesa” Tanta si Costel. Multi dintre noi ne aducem aminte de faimoasele cuplete care, din pacate, acum pot fi vazute doar pe youtube, caci televiziunile au cam uitat te ele. Daca va e dor de ele, am o singura recomandare: Faceti-va rezervare de pe acum pentru seara de duminica, pentru ca merita.
Regizorul Sebastian Lupu, a reusit sa lege cinci dintre cuplete, sa le dea o linie cursiva astfel incat sa ii tina pe spectatori, sa zic asa, “in priza”. Intamplarile amuzante te fura, si te trag in lumea aceea, care ni se poate parea ireala, dar care ne reprezinta, intr-o mai mica sau mai mare masura, pe fiecare.
Actorii, Petre Ghimbasan si Mirela Lupu, reusesc foarte bine sa puna in evidenta partile caracteristice ale personajelor, scotand parvenitismul Tantei si al lui Costel in evindenta batjocorindu-l cat se poate de amuzant dar si cinic. Mimica lui Petre Ghimbasan si exploziile de temperament ori trecerile Mirelei Lupu de la blandete la furie si invers, sunt impresionante.
Eh, dar nu va mai povestesc atatea, ci va invit sa mergeti sa vedeti aceasta piesa caci merita.
Inainte de a incheia, am cateva recomandari de facut:
-sa va faceti rezervari dinainte aici.
-sa fumati inainte de piesa cat va e pofta pentru ca in timpul piesei NU SE FUMEAZA din respect pentru actori.
-sa recomandati si altora (asta daca mai e neovie de asa ceva) clubul Stage si evenimentele sale care, de multa vreme, au participanti fideli.


E luni. E ziua aia cand nici sa respiri n-ai chef. Ziua cand, daca ar fi posibil, iarba ar descreste. E ziua cand te tarasti agale catre birou si odata ajuns acolo te tavalesti in dureri abominabile incercand sa-ti revii dupa un weekend in care ai facut ce ai facut. Nu stiu eu ce ai facut, dar tu stii…
Astepti sa se termine nenorocita asta de zi de lucru. De ce naiba e 8 ore? De ce nu 4 sau doua… sau deloc?
Las’ ca-ti dau eu un motiv serios sa treci peste chinurile primei zile de lucru a saptamanii. Pentru azi si pentru viitor. E solutia ideala sa-ti incepi bine saptamana. E ca Aqua de Vida a lui Juan Ponce de Leon, numai ca aceasta e palpabila… sau, ma rog, ascultabila.
Daca iti place muzica romaneasca (sau nu), incearca sa iti faci programul de seara in asa fel incat sa ajungi in STAGE , locatie unde in fiecare luni seara ai parte de muzica romaneasca, slagare romanesti adica, mai exact muzica veche si buna, nu Inna si Antonia si naiba mai stie ce Gangnam Style de pe plaiurile mioritice.(google maps link, pentru cei care n-au fost, dar vor trece azi, sau altadata prin STAGE)
Stage
Tot astazi si in fiecare luni seara, poti avea parte si de un concurs inedit care iti testeaza cultura muzicala. Se va asculta un playlist de 12 piese si participantii trebuie sa recunoasca numele piesei dar si al cantaretului. Atentie! Nu e usor. Sebi, organizatorul concursului, n-are mila si ne testeaza serios cu piese grele, deci, cum spunea un mare invatat: “ASCULTATI, ASCULTATI, ASCULTATI, muzica romaneasca”


Revin cu o postare despre aceata piesa. Tanta si Costel- celebrele personaje ale cupletelor lui Ion Baiesu sunt readuse la viata, in Oradea, de catre Asociatia Artemotion.
Pe data de 24 noiembrie, la restaurantul Old Mill (Moara Veche), de la ora 19:00, va fi jucata din nou “piesa” Tanta si Costel. Multi dintre noi ne aducem aminte de faimoasele cuplete care, din pacate, acum pot fi vazute doar pe youtube, caci televiziunile au cam uitat te ele. Daca va e dor de ele, am o singura recomandare: Faceti-va rezervare de pe acum pentru seara de joi, pentru ca merita.
Regizorul Sebastian Lupu, a reusit sa lege, unele de altele, cinci dintre cuplete, sa le dea o linie cursiva astfel incat sa ii tina pe spectatori, sa zic asa, “in priza”. Intamplarile amuzante te fura, si te trag in lumea aceea, care ni se poate parea ireala, dar care ne reprezinta, intr-o mai mica sau mai mare masura, pe fiecare.
Actorii, Petre Ghimbasan si Mirela Lupu, reusesc foarte bine sa puna in evidenta partile caracteristice ale personajelor, scotand parvenitismul Tantei si al lui Costel in evindenta batjocorindu-l cat se poate de amuzant. Mimica lui Petre Ghimbasan, si exploziile si trecerile Mirelei Lupu de la blandete la furie sunt impresionante.
Eh, dar nu va mai povestesc atatea, ci va invit sa mergeti sa vedeti aceasta piesa caci merita.
Inainte de a incheia, am cateva recomandari de facut:
-sa va faceti rezervari dinainte aici, sau aici. Pretul unui bilet este de 15 lei.
-fumati tot ce aveti de fumat inainte de a incepe piesa. Pentru a nu-i deranja pe actori cu fumul de tigara, la inceputul piesei, scrumierele sunt luate de pe mese lucru pe care eu il apreciez.
-a nu se incurca locatia cu Hanul cu noroc. Am intalnit persoane care au facut confuzia: Moara Veche – ??? Moara cu noroc ???- Hanul cu noroc, s-au prezentat la ultima locatie. Aici se afla restaurantul Old Mill.