Archive for the ‘P.A.P.A’ Category


Tocmai terminasem de pregatit un nou strat pentru insamantare ca o voce subtire se aude din spatele meu:
-Tatiii. Si astea unde le punem?
E fiica-mea, Amalia. A venit cu mine in gradina ca sa ma ajute sa plantam legumele. E o harnica si jumatate si mereu e dornica sa participe la treburile din gospodarie indiferent  cat de greu este. Si are doar patru ani.
Acum are misiunea speciala de a desface plicurile cu seminte, lasate in capatul straturilor pe care tot impreuna cu ea le-am facut, si sa le presare pe razoarele aliniate frumos, mai ceva ca soldatii la armata. Se descurca excelent odata ce i-ai explicat si i-ai demonstrat cum trebuiesa faca un lucru.
-Astea sunt flori si sunt pentru mami. Are sa le planteze ea.
Luase plicurile cu seminte de flori si le privea nedumerita.
-Nu le plantam noi?
-Nu puiule. Noi plantam legume.
-Flolile nu sunt legume?
-Nu. Acestea sunt plante pe care le semanam prin curte ca sa faca flori frumoase si colorate ca sa ne bucuram noi de ele.
-Si molcovii…molcovii nu sunt plante?
E clar are sesiune de intrebari. Doamne da-mi rabdare pentru ca odata pornita nu se opreste pana nu e multumita de informatiile aflate. Si de obicei sesiunea dureaza intre un sfert si o jumatate de ora iar intrebarile ei sunt destul de incuietoare.
-Ba da. Si morcovii sunt plante.
-Aham. Deci pot sa plantez molcovii si flolile impreuna.
Nu e o intrebare ci o concluzie. nantes_3558
-Nu buburuza lu’ tata. Nu putem planta morcovii si florile impreuna. Morcovii sunt pentru mancare si florile pentru admirat.
Ma priveste neincrezatoare apoi imi lanseaza o noua intrebare.
-Da’ ce… Nu putem sa mancam floli?
-Nu!
-De ce?
-Pentru ca sunt amare!
E clar ca nu ii convine raspunsul si realizez imediat de ce.
-Cand am mancat tlandafilii lu mami au fost dulci.
Anul trecut a scapat in trandafirii cei rosii si i-a tuns zero de petale mancandu-le pe toate, spre disperarea sotiei, mare iubitoare de flori.
-La inceput, cand ai pus petalele in gura erau parfumate si dulci! Dar mai apoi cum au fost?
Face o strambatura ca semn al dezgustului si spune:
-Bleah. Amale si scalboase.
-Vezi? Florile se planteaza in curte in gradinuta cu flori si in parculet,morcovii si celelalte legume in gradina de legume. Flori pentru ochi si morcovi pentru burtica.
-Dal o sa alate flumos molcovi si floli impleuna. Si pentlu ochi si pentlu bultica.
Vrea cu orice pret sa planteze florile alea impreuna cu morcovii.
-Nu facem asa. Mami ce mai planteaza daca tu pui florile acum si aici?
I-am dat tema de gandire la faza asta caci tace. E bine, imi zic eu.
Mai semanam morcovi si patrunjel, salata si mazare apoi iau grebla cea mica si i-o inmanez Amaliei aratandu-i cum sa traga pamantul peste straturile proaspat insamantate. Iau si eu grebla si incepem munca. Imi vine sa o mananc, de draga ce imi e, cand o vad cu cat simt de raspundere ma ajuta.
-Tatiii…
-Da puiu.
-Semintele de unde vin?
-Fiecare planta face seminte pe care noi le culegem toamna ca sa avem primavara ce sa plantam. Rosiile au semintele inauntru.Stii tu, alea care nu iti plac tie si le scuipi. Castravetii la fel. Morcovii in schimb…
Ma intrerupe semn ca am incurcat-o cu ceva.
-Losiile fac pliculi cu seminte?
-Nuuuuu! Semintele din plicuri le aduna niste oameni care doar cu asta se ocupa. Aduna semintele cel mai bune, le pun in plicuri si le vand.
-Atunci semintele la plic sunt mai bune?
-Da.
-Si de unde le cumpeli?
-De la magazin puiule. Tocmai ti-am spus.
-Ce magazin?
-Covera.ro. logcovera
Se opreste putin si ma priveste cu atentie. Sigur cloceste ceva caci ii vad ochii stralucind.
-Sa ii spui lu’ nenea Covela punct lo sa faca molcofloli.
Imi ia ceva timp sa inteleg ce vrea sa spuna apoi izbucnesc in ras. Ea vrea o specie noua de morcovi-flori. Deci asta e solutia ei pentru dorinta ei de mainainte, tomate-buzau-50_3359 de a planta morcovii si florile laolalta. Mi se pare atat de amuzant incat ma grabesc sa merg pana in curte sa ii povesesc sotiei  discutia avuta cu Amalia.
-Continua sa acoperi straturile ca vin imediat.
Sotia s-a amuzat teribil auzind despre hibridul morcofloare iar eu ma reintorc in gradina cu si mai mult chef de lucru. Mai am de pus rosiile, vinetele si ardeii in rasadnita. Amalia tocmai a terminat de acoperit stratul de morcovi asa ca o chem sa ma ajute sa punem pamant in rasadnita.
Se apropie de mine zambind sugubat incat incep sa am banuieli ca a facut ceva. Si chiar asa e.
-Sa nu mai volbesti cu nenea Covela… Am facut eu molcofloli.
Si imi intinde trei plicuri de flori, desfacute. Le privesc consternat, intelegand ca totusi a plantat si flori odata cu mocovii, si pot doar sa spun:
-O sa avem niste morcocrizanteme de toata frumusetea. Bine ca nu ai pus si bulbii de narcise cu morcovii ca faceam morconarcise.
-Aia i-am pus la ceapa.

narcise-double-mix_14246

Advertisements

-Taaaatiiii!
Imi sare inima de la loc de fiecare data cand ma striga fiica-mea, pe o tonalitate vadit plangacioasa si, totodata, imperativa. Cand face asta e semn ca: ori nu-i iese ceva si are nevoie de ajutorul meu, ori a zdrobit/stricat/defectat/facut praf altceva si, deasemenea, are nevoie de reparatiile de care sunt capabil. De cand Amalia a descoperit ca anumite obiecte sunt mai casante decat altele, eu mi-am descoperit veleitati de “reparator sef”, in principiu de jucarii.
-Da Amalia! Ce s-a-ntamplat? ii strig, inca zabovind in atelier cu scandurile mele.
-Facut plaf ticitleta!
Apare in usa atelierului, nedepasind linia de siguranta pe care i-am trasat-o zilele trecute, si ma priveste cu repros.
-Da’ vii astazi? Sau, poate maine?
Sa fim intelesi, Amalia de-abia a implinit patru anisori dar e capabila sa fie ironica si subtila mai bine decat multi adulti pe care-i cunosc. Inghit in sec dupa ironicele intrebari de mainainte si ma iau dupa ea, in timp ce ma conduce cu o alura imperiala catre locul accidentului.
Situatia e grava rau de tot. Tricicleta s-a frant in doua… pardon, in trei si ma chinui sa imi inchipui cum s-a intamplat neplacerea. Dar, uneori, e mai bine sa nu pui intrebari pentru a te scuti de raspunsuri care dau dureri de cap. Cunoscandu-mi odrasla, prefer sa tac.
-Poti sa o lepali ? Ca sambata tlebuie sa melg in palc cu ticitleta.
Ochii ei sunt rugatori. Apreciez faptul ca a trecut rapid de la superioritate la rugaminte supusa. Isi cunoaste foarte bine interesele, mai ales cu mine. Din pacate tricicleta e chiar ireparabila. Sau e reparabila dar cu costuri prea mari si ar dura prea mult, iar fata isi doreste autovehicol cu care sa zburataceasca bunicile prin parc, sambata. Cum sa-i spun Amaliei ca nu se poate repara in timp util? Mai degraba as intra peste un urs in barlog si i-as trage un sut in fund, mai ales ca ochii incep sa i se scalde in mici perle cristaline. Dar mi-a venit o idee.trici

-Pai… Amalia… E cam grav accidentul. Trebuie sa ducem tricicleta in atelier. O sa vad acolo ce pot sa fac.
-Asa lau e?
-Rau de tot, vitezomano. Dar se rezolva.
-Duleaza mult?
-Doua zile.
Spre surprinderea mea nu se supara ci se apleaca hotarata apucand roata din fata cu ghidonul si se indreapta spre atelier, zicandu-mi:
-Ai timp doua zile. Apoi vleau ticitleta lepalata. Ca de aia te platesc!
Ma plateste in pupici. Multi. Deci trebuie sa imi pun planul in aplicare. Ma inchid in graba in
atelier, scot telefonul si intru rapid pe pe google. logo_new Dupa o cautare scurta dau peste site-ul Bestkids.ro unde sper sa gasesc o tricicleta de schimb, dar una rezistenta, caci aceasta care s-a rupt asta am mai reparat-o de doua ori si vreau sa ocolesc reparatiile repetate. Incep sa caut pe site si gasesc o tricicleta Typhoon, care cred eu ca s-ar potrivi de minune stilului de joaca al Amaliei. Insa imi place foarte mult si o trotineta Italtrike care ar incanta-o pe Amalia si poate ar face-o sa schimbe stilul de joaca.
E greu sa te decizi, mai ales cand Amalia apare din cinci in cinci minute si bate la usa intreband cum merg “lepalatiile”. Iar eu ma prefac ca ciocanesc pe bicicleta sub privirile ei pline de critica. E clar nu ma misc destul de “lepede”. Pana la urma ma decid sa aleg Tricicleta Typhoon, totusi sunt trei roti si le consider mai sigure decat doua, dar suplimentez comanda si cu o casca pentru ciclisti Sunny pentru ca prevad viitoare raliuri prin curte.trotineta

Lansez comanda si ma apuc sa desfac veterana “ticitleta” sa vad daca totusi nu mai are vreo sansa. Din curte se aude eternul strigat plangacios-imperativ:
-Tatiiii…
-Da pisica lu tata!
-Hai ca s-a stlicat toboganu…
Nu din nou!!!
Parca vazusem si tobogane pe BestKids.ro

P.A.P.A – Hu…Ha…Hu…Ha…K…O…

Posted: February 2, 2014 by zmolem in P.A.P.A
Tags: , , , ,

– Bunii! Hai box.
-Bine, da’ cand fluier te opresti.
E bine sa ii impui Amaliei si reguli de oprire a jocului altfel…
-Asa sa fie. Fluiela si gata.
Si dezmatul incepe. Buni ridica palmele si le tine pe post de sac de box iar Amalia incepe o serie de crosee si directe aplicate cu pofta dar si cu viteza nebuneasca.
-Huhaaaa!
Normal, trebuie sa si racneasca de zici ca navalesc tatarii. Pisica se retrage strategic presimtind ca tatarii isi vor devia atentia asupra ei cu eternele perne cazute in picaj, secerari si maturari tactice. Pisica isi cunoaste prioritatile.
Si le cunosc si papagalii dar ei unde sa se retraga? In coltul cel mai indepartat al coliviei, de unde privesc disperati partida de box in desfasurare. Ar pune pariuri dar…
-Hu-ha! Hu-ha!
Trei crosee de dreapta, doua directe de stanga, doua crosee combinate… uite si un upercut. Pe astade unde l-a invatat?
Buni se muta usor la dreapta ca sa poata privi telenovela bollywoodiana si, intr-un moment de respiro, isi aranjeaza ochelarii. Ridica din nou palmele si suporta cu stoicism atacul virulent al Amaliei.
-Hu-ha, hu-ha… hai buni. Bum bum. Hu-ha.
Si da-i directe, da-i crosee, da-i upercuturi. Si ce joc de picioare, fantastic. Buteee, cu fiica-mea trebuia sa te antrenezi nu cu Piturca. Sigur castigai meciul.
-Hu-ha. Hu-ha.
Buni priveste amuzata joaca junioarei si spera ca isi va consuma rapid energia.
Ihiiiim. Utopie. Amalia redefineste termenul de energie pura. Fizicienii ar putea studia cazul ei ca fiind un Perpetuum Mobile uman.
In clipa imediat urmatoare eroina din telenovela face ceva nepermis si Buni isi muta atentia catre ea si ii strepezeste ceva acid, de parca aia ar auzi-o.
-Hu-ha.
Un croseu de dreapta scapa printre palmele intinse de Buni si ii zboara ochelarii de pe nas pana pe canapea. Buni, perplexa si iritata, coboara palmele gata de morala.
-Hu-ha.
Inca o directa si inca un croseu isi ating tinta iar Buni incearca sa fluiere, conform regulii dinainte stabilite, ca sa opreasca asaltul. Un fleac, ai zice ,dar o bufneste rasul cand realizeaza ca directele si croseele ii opreasc orice tentativa de fluierat. Iar Amalia le trimite cu o viteza de nedescris. Nu dor dar sunt de ajuns ca sa te faca sa te feresti. S-ar feri si Buni dar micuta Mike Tyson vine peste ea si incepe sa ii aplice metode subversive gadilatoare printre crosee si directe.
Buni se chinuie sa fluiere. Nimic mai greu. Incepe sa rada ,scapand suieraturi ce se vor a fi fluierat, ceea ce o intarata si mai tare pe Amalia care:
-Hu-ha.
Normal ca hu-ha. Ca doar asta era ideea. Dar Buni nu reuseste sa fluiere pentru ca din seria croseelor si pentru ca upercuturi la stomac. Si pentru ca hohote de ras.
Intr-un final ma decid sa fluier eu, care statusem ascuns dupa draperie, si sa ii curm suferinta bunicii. Ma umfla si pe mine rasul si nu stiam cat am sa mai pot rezista.
Amalia percepe finalul de partida si se retrage dezamagita ca nu si-a putut atinge scopul. Ma priveste inciudata in timp ce Buni se preface lesinata, intinsa pe o parte pe canapea.
-Uite Amalia. Buni a lesinat. Ai facut-o Knock Out. Du-te da-i un pupic sa se trezeasca.
O spranceana ridicata neincrezator imi da de stire ca Amalia nu crede ce ii spun si se duce incet catre Buni ai carei ochi inchisi cu falsitate tradeaza minciuna. Isi apropie gura de urechea lu’ Buni si:
-Hu-haaaaaaaa!
-Fiuuuuiiiiiit,  fluiera buni sarind ca arsa cu mainile puse paravan.
Amalia ma priveste inciudata si ma intreaba:
-Nocaut? Mincinosule.
Ridic din  umeri. “Am incercat”
-Tatiii. Hai box.
Ma retrag in goana inspre baie unde decid sa ma baricadez in timp ce Amalia ma urmeaza alergand.
-Hu-haaaaaa!

Amalia face dulceata de visine

Posted: January 15, 2014 by zmolem in P.A.P.A
Tags:


-Mamiii, de tze e intunelic afala?
-Pai s-a dus soarele la culcare.
-De tze?
-Pentru ca e obosit.
-De tze e obosit?
-Pentru ca a mers pe cer toata ziua.
-De tze nu mai sta din cand in cand pe bancutza sa se odihneasca?
-Pentru ca pe cer nu sunt bancute. Ai vazut tu bancute pe cer?
-Atunci sa se odihneasca pe un nol.

Amalia spune lucruri traznite – Stopulutz

Posted: September 12, 2013 by zmolem in P.A.P.A
Tags: , , ,

Copiii spun lucruri traznite. Fiica-mea la fel! De acum inainte, orice tentativa ajunge pe blog! De exemplu astazi cand ne-am cumparat o noua revista de colorat, iata ce-a iesit:
-Amalia, ce e asta?
Si pun degetul pe postasul desenat pe hartie!
-Postas, raspunde Amalia.
-Dar asta? intreb iarasi punand degetul pe un politist cu un stop in mana.
-Stopulutz!
Deeeeeci?

P.A.P.A – Amalia face placinte

Posted: June 21, 2013 by zmolem in P.A.P.A
Tags: , , , ,

Bucatareasa o face tata!


Asta e de acum doi ani! Filmuletul vorbeste de la sine!


Seria P.A.P.A continua astazi cu o simpatica intamplare ai carei actori principali au fost:
1. Amalia – isi joaca propriul rol cu o naturalete fantastica
2. Buni – putin surda, intelege gresit 50% din cele ce i le spune Amalia. Rezultatul se va vedea mai jos.
Amalia isi face de lucru prin camera cu un teanc de ziare. Poposeste langa mine de cateva ori, dupa sprinturi sanatoase, cu cate o coala de ziar in mana, coala ce se transforma prin magie in coifuri, barcute, avioane si alte minunatii. Stiu, imi pune serios imaginatia si dexteritatea la incercare. Dar bine face.
Avioanele zboara pe geam in curse superbe spre curtea vecinului din spatele blocului, coifurile sunt purtate de papusi iar barcutele se scufunda ca niste Titanice glorioase sub actiunea icebergului Amalia.
Dar, pustoaica nu dezarmeaza si poposeste cu frecventa sporita langa mine cu cate o coala de ziar in mana.
-Tatiii! Fa-mi bagheta magica.
Buni, care croseteaza in sufragerie in mijlocul apocalipsei jucariilor si ghemotoacelor de ziare, priveste cu repros la Amalia si la ziarul din mana ei. Iau foaia de ziar, o fac sul si o rulez pana se strange destul de bine pentru a pastra forma unei baghete. Cam mare bagheta dar e frumoasa. Asa ca bonus ii aplic putin scoci… De fapt am reusit sa pun cam mult, dar bagheta de ziar nu se desface si pe deasupra e si rezistenta.
Cu un chirait de indian (american) care ataca un tren plin cu fasole, dispare dincolo in camera. Nici nu ma mir cand pisica tasneste disperata pe usa si se face nevazuta in camera lu Buni.
“Numai de nu ar stresa papagalii cu bagheta ei magica” imi zic eu.
Si se pare ca bagheta magica chiar a fost magica caci a disparut, posesoarea ei aparand cu un nou ziar in mana indemnandu-ma sa reiau actiunea precedenta. E atat de severa in priviri ca ma si tem sa nu gresesc cumva. In mine incolteste, insa, o teama de altceva. Cand are mutrisoara asta, stiu sigur ca pregateste ceva! Asa ca ii inmanez noua bagheta si, dupa ce dispare iar dincolo in sufragerie, ma apropiu tiptil de usa ca sa o spionez.
Gandacelul are ambele baghete in maini si se indreapta cu hotarare spre Buni, care croseteaza absorbita totodata de ceva telenovela la televizor.
-Bunii.
-Da puiu, vrei apa? raspunde buni usor absenta.
E clar, Don Leoncio tocmai o inseala pe soacra ginerelui unchiului surorii sale… Telenovelele astea!!!
-Bunii! Insista Amalia neprimind atentia dorita.
-Da iubire!
-Uite sabie.
Ii da “sabia fosta bagheta” iar buni, la fel de absenta o apuca de un capat si ramane cu bratul intins.
-DUEEEEEEEEL, racneste razboinica lu tata si ridica si ea propria-i sabie.
Ce urmeaza e de domeniul fantasticului.
164249405

tumblr_lgjqenuINy1qguurxo1_500

tumblr_ljza9vixPR1qcnhhzo1_500

tumblr_lxmvghVDvG1qfwnieo1_500

tumblr_m4kjzvJ0KB1qbbs8oo1_500

tumblr_m53iu6TwCZ1r03f1ao1_500

tumblr_mdedw3OM9P1ru8glqo1_500
De fapt… Nu a fost chiar asa!
Buni, cu gandul la Don Leoncio ala, nu realizeaza ca Amalia a provocat-o la duel, decat prea tarziu. Isi ia o scartoafa peste falca, ochelarii ii zboara cat colo si ramane inmarmurita in timp ce Amalia se retrage strategic dupa usa realizand gravitatea atacului si pierderile suferite de inamic.
-Touche Buniii!
E clar, ratia de desene animate cu muschetari se taie din radacina!
E, ce e drept, un gest urat sa lovesti pe cineva dar pentru ca nu a fost atenta la desfasurarea jocului Amaliei, Buni nu o cearta desi inca isi pipaie falca. Eu, nici atat, nu pot sa o cert pentru ca rad si acum pe sub mustati cu imaginea acelui Touche Grandma de proportii epocale.
obelix
Amalia si Neuronusinguratic recomanda jucarii pentru copii de 5 ani si jocuri pentru cei de 8 ani.


Ea e Amalia!poze 20 apr 001
E fetita mea. Are trei ani si ca orice copil reuseste sa faca boacana dupa boacana, care mai de care mai simpatica si mai plina de haz. Si nici nu are cum sa fie altfel caci Amalia e un mic “monstru” care “nu se poate abtine” (si asta e chiar vorba ei) cand vine vorba sa faca tot ce-i trece prin cap. Acuma sa nu credeti ca da foc la casa sau electrocuteaza pisica. Nuuuuu. E departe de a fi un Denis pericol public. Ea e pur si simplu AMALIA, pustoaica lu tata.
Asadar am de gand sa va istorisesc aici, cat mai prompt si mai hazos posibil, intamplari cu junioara. Din epopeea P.A.P.A (povesti, aventuri si povesti cu Amalia) incep cu una de acum doi ani de zile.
Eram la cules de cirese in sat (republica autonoma si autoguvernata Gepiu – Bihor). Eu, in varf de cires, facand echilibristica. Restul gastii respectiv Moni (mama inculpatei Amalia), Buni si Buna (Strabunica atomica) trebaluiau prin curte asteptand sa coboare din copac multasteptatele cirese.
Plouase cu cateva zile inainte si era un noroi sanatos peste tot iar Amalia isi tot gasea de lucru cu el. La un moment dat aud:
-Mihai. Coboara repede din pom si hai sa vezi ce face fiica-ta.
Normaaaaal. Ma asteptam deja la vreo minune ca doar cand e pomenita cu apelativul “fiica-ta” stiu sigur ca a facut ceva. Cand face boacane e fiica-mea, cand e cuminte ca un ingeras e “puiutu lu mama si-al lu’ buni”.
Ei, dar ce-aveam sa gasesc odata ajuns la nivelul solului a intrecut orice asteptare. Si, ca un tata model ce sunt am pus mana pe telefon si am filmat. Asa ca sa ramana pentru eternitate pe Youtube. Si iata:

As mai scrie dar zapacita tocmai a pictat peretii. Am de lucru!