Archive for the ‘interviuri’ Category

Diferenta de abordare!

Posted: January 11, 2012 by zmolem in interviuri
Tags: , , , , ,

Un roman ajuns in Franta, isi ia petit dejuner (paine,unt,marmelada,croissant) , cand un francez, mestecandu-si nelipsita sa guma, se aseaza linga el.
Romanul il ignora in mod vadit,dar in ciuda acestui lucru francezul il apostrofeaza:
-Voi painea o mancati toata?…
Romanul prost dispus:
-Evident.
Francezul facand un balon cu guma:
-Noi nu. Noi in Franta mancam doar miezul, coaja o adunam intr-untomberon, o reciclam, o transformam in croissant si o vindem in Romania.
Romanul pastreaza tacerea.Francezul insista:
-Voi puneti marmelada pe paine?
-Evident.
Francezul intorcand guma intre dinti si ranjind, zice:
-Noi nu.In Franta, la micul dejun, noi mincam fructe proaspete, darpunem toate cojile si ramasitele intr-un tomberon, le reciclam, facem marmelada si o vindem in Romania.
Atunci romanul intreba:
-Voi francezii faceti sex?
-Binenteles,raspunde francezul cu un zimbet imens.
-Si ce faceti cu prezervativele folosite, continua sa intrebe romanul.
-Le aruncam, binenteles
-Noi nu, continua romanul. In Romania, le strangem intr-un tomberon,le reciclam, le transformam in guma de mestecat si le vindem in Franta.

Advertisements

Inainte de a incepe canonada intrebarilor va fac o scurta prezentare a interlocutorului meu.
Numele sau e Alexander Zbyasky, are 30 de ani, locuieste in Oradea. De nationalitate polonez s-a stabilit in orasul nostru in 2008. A obtinut cetatenia romana in 2010 si sustine ca se simte mai roman decat multi altii. A activat in Legiunea Straina Franceza intre anii 2002-2008.
-Salutare.
-Salut.
-Sincer, nu stiu ce sa te intreb.
-Haide, ca nu e greu. Ai tu imaginatie destula.
-Esti polonez…
-Da.
-…Ce te-a facut sa te stabilesti in Romania? Si de ce in Oradea?
-Hmm. Romania… Puteam alege orice tara, dar Romania e mai aproape de sufletul meu, pentru ca am avut multi prieteni romani.
-In Legiune?
-Vezi ca iti vin intrbarile. Inceputul trebuie sa fie bun si apoi te descurci. Nu m-ai lasat sa raspund si la a doua intrebare.
-Continua atunci.
-Am ales Oradea pentru ca mi-a picat cu tronc. Am poposit aici cu un amic, polonez si el. Ma intorceam din Franta cu amicul asta. E sofer de tir. Dupa ce am oprit intr-o parcare de tiruri, omul m-a invitat la un restaurant din oras. Isi serba ziua de nastere. Am chefuit pana dimineata. Eu m-am imbatat crunt iar el, in zorii zilei, a fost nevoit sa plece cu tirul. Nu stiu de ce, dar i-am zis ca raman sa vizitez orasul.Am bantuit pe strazi pana seara. Mi-a placut la nebunie, si am ramas.
-Deci ai ales intai orasul si apoi tara?
-Se poate spune si asa. Poate daca nu era Oradea, m-as fi intors acasa in Varsovia. Dar, a fost ceva ciudat.
-Cum ti se par romanii? Mai ales ca mi-ai spus de prietenii tai romani, datorita carora ai hotarat sa ramai in Romania.
-Hm. Romanii sunt calzi si primitori. Te privesc un pic chioras daca esti strain. Daca, pe deasupra, mai esti si secretos, iti va veni mai greu sa te apropii de ei.
-Tot nu mi-ai spus despre prietenii tai romani. I-ai cunoscut in legiune?
-Da.
-Poti sa imi vorbesti despre ei?
-Eh. Romani ca oricare altii.
-Ce te-a facut sa te inrolezi in legiune?
Aici se incrunta la mine si soarbe o gura din paharul cu vin, vin facut cadou de mine pe post de spaga ca sa fie de acord cu interviul.
-Eram tanar si prost. Am calcat pe bec si, ca sa scap, m-am inrolat.
-Cum a fost in Legiunea Straina?
-Greu… usor… depinde de aluatul din care esti facut.
-Pentru tine?
-La fel ca si pentru altii.
-In ce regiment ai fost?
Se incrunta din nou la mine. Simt ca nu ii prea convin intrebarile despre Legiune dar, daca a acceptat nu scapa.
-Un regiment acolo.
-Dintre toate natiunile care se intalnesc in Legiunea Straina, care au cel mai mare procentaj de soldati.
-Eh… Depinde. De la generatie la generatie. Au fost ani in care predominau rusii, polonezii si ucrainenii. Acum sunt multi romani, sarbi, bulgari desi astia nu prea sunt priviti cu ochi buni.
-De ce?
Se incrunta iar. Probabil a spus ceva ce nu ar trebui spus.
-Eh. Majoritatea bulgarilor care vin in legiune fug de delicte comise acasa. Majoritatea sunt criminali, hoti, traficanti. Legiunea nu prea ii mai primeste pe astia. Creeaza necazuri, dezerteaza, ce mai…
-Ai particpat, la misiuni de razboi?
-Mda. Vad ca nu te opresti cu intrebarile despre Legiune.
-Asta e si factorul tau distinctiv. Chiar daca te superi pe mine, prefer sa ma axez pe asta, daca tot mi-ai facut onoarea de a-mi raspunde la intrebari.
-Fie. Cum vrei tu. Sa nu te mire daca am sa iti dau raspunsuri evazive sau in doi peri.
-Asdar. Misiunile de razboi? Ai participat la vreuna?
-Poate ca da. Poate ca nu.
-Aham. Atunci…
-Hai sa iti raspund.Sa nu iti stric reportajul. Am paritcipat.
-Cum e?
-Infricosator al dracu. Nu te mira. Ce? Daca am fost legionar, asta nu inseamna ca nu mi-a fost frica. Daca nu iti e frica, inseamna ca esti nebun. Un barbat adevarat cunoaste frica, si o stapaneste. Am avut ocazia de multe ori sa cunosc o frica vecina cu imposibilul. Dar stiam ca ii am pe camarazii mei langa mine, si astfel treceam peste orice. Groaza, in schimb, repulsia si scarba au fost sentimente care si acum ma bantuie. Am vazut orori inimaginabile. Dar, sa trecem peste asta…
-Ce recomandari le-ai face celor care vor sa se inroleze in Legiune acum?
-Daca au sange in ei, si asta isi doresc, sa o faca. Daca nu, sa stea dracu acasa.
-Apropo, era sa uit. Ce crezi despre Romania? Ca stat. Asa o parere generala… Intelegi ce vreau sa spun?
-Inteleg, ca inca n-am destul vin la bord. Chiar, sa stii ca e bun, sa imi mai aduci. Si poate atunci am sa iti raspund la mai multe intrebari.
Isi aprinde o tigara si pufaie, cautandu-si parca gandurile.
-Romania e o tara neterminata…Cum sa iti explic eu tie… E ca o casa, care are o fundatie buna, ziduri sanatoase, dar are un acoperis putred, si ploua inauntru. Si, daca ploua, cei care stau in casa, sufera din cauza asta. Umezeala, mucegai, frig, boala. Insa nimeni nu face nimic sa repare acoperisul. Unii au plecat din casa, insa tot acolo se intorc. Si, la fel, nici atunci nu fac nimic.
-Interesanta parere.
-Asa si e.
-Acuma am o serie de intrebari scurte, cu care as vrea sa termin interviul, desi stiu ca maine au sa imi vina in minte o mie de intrebari.
-Iti stau la dispozitie, daca voi fi prin Oradea.
-Ce iti place si ce nu iti place? Care e mancarea preferata? Un film preferat,daca ai? Si, ultima despre Legiune, promit… Daca iti amintesti vreo intamplare amuzanta, sau care ti-a ramas in minte datorita ineditului situatiei.
-Esti fenomenal cu Legiunea asta… Hai ca o iau in ordine, si intre timp ma gandesc daca sa iti raspund sau nu la ultima intrebare. Ce imi place… Imi plac oamenii directi. Nu-mi place sa intarzii undeva. Mancarea preferata… Sarmale. Film preferat…nu prea ma uit, dar pot spune ca imi place Wassabi.
Sta, ma priveste, parca dornic sa ma fiarba…
-Ei hai. Ca iti raspund. Da. Am o amintire amuzanta din Legiune.
…..
-Si? Nu ai vrea sa mi-o povestesti?
-Hei. Ai spus ca aia va fi ultima intrebare. Nu m-ai rugat sa ti-o povestesc. M-ai intrebat doar daca imi amintesc vreo intamplare amuzanta…
Are dreptate.
-Da. Corect. Ai dreptate. Multumesc pentru cooperare, si sper sa te mai prind si la un reload, ca sa imi povestesti intamplarea aia amuzanta.
Rade.
-Stai jos. Hai, sa nu te las cu interviul neterminat. Vezi. Am dreptate cand spun ca Romania e neterminata. Si tu, in loc sa insisti, te dai batut si lasi pe alta data.
-Ce pot sa spun? Ai dreptate, exemplul de fata se unul care iti confirma parerea.
-Faza aia amuzanta, s-a petrecut pe vremea cand eram intr-o patrulare, undeva, nu iti spun unde. Eram saisprezece, din care patru romani. La un moment dat, pe unul dintre ei, il scapa rau de tot la veceu. Dracu stie ce facusera cu o seara inainte, jucasera o porcarie de joc. Roteau un tub de pasta de chilli si la cine se oprea cu capacul trebuia sa il puna in gura si sa stoarca bine. Ei, asta pierduse, si acuma avea refulare cu usturimi. O taie in tufis, se lasa pe vine, contrar tuturor regulamentelor…
Ma pufneste rasul.
-…nu rade, ca nu e armata romana unde n-ai voie sa te caci fara sa ti se dea voie prin regulament. El iesise de pe cararea pe care patrulam, si intrase intr-o zona minata, nerespectand regulamentul de patrulare. Il si vedeam spulberat cu cacat cu tot. A avut noroc. Desi la ce moaca a avut, mai iute prefera sa calce pe o mina, decat sa mai mearga la buda odata. Pe seara, vin genistii de la deminari, la care unu, foarte ofticat spune: -Bai, astia nu sunt normali. Acuma pun mine si se caca pe ele. In bataie de joc fac chestia asta. Iti dai seama cam ce rasete am tras cand i-am vazut fata camaradului meu. Asta se cufurise pe o mina. A ramas constipat doua saptamani dupa faza asta.
Rad si eu cu pofta.
-Ei, bine, acuma ai interviul complet.
-Mersi, domnu’. Raman dator cu inca o sticla de vin.
-Te tin minte. Ca tare e bun.

Si va trebui sa ii duc sticla aia de vin. Altfel m-am ras pe bot de prietenia lui.


Nu stiu de unde mi-a venit faza asta cu bloginterviul, dar imi place. Daca merge bine am sa fac din asta un obicei saptamanal. Sper sa tina si sa le placa oamenilor.
Primul Bloginterviu il voi lua unui bloger, de fapt blogerita.
Ea este Mihut Denisa Simina, are 21 de ani, de fapt ii implineste in 25 noiembrie. E aradeanca, si a absolvit Liceul de Arta Sabin Dragoi din Arad. Acum, locuieste in Donostia-San Sebastian, in Spania. Ea e “proprietara” blogului Pinguu.ro, blog pe care il citesc cu regularitate.Mai multe despre ea le aflati din urmatoarea conversatie ce se vrea a fi interviu.
Blog de Oradea: Care a fost motivul pentru care ti-ai facut blog?
Mihutz Denisa Simina : Vroiam sa am locusorul meu unde sa-mi golescu ofurile, intamplarile. Imi place mai mult viata virtuala. Oamenii nu merita incredere, de aceea ma maifest in scris, pe blog, pentru ca cei din jurul meu sa nu ma cunoasca asa cum sunt eu, pentru ca voi fi mai vulnerabila.
Blog de Oradea : De cata vreme ai blogul, si cum e acum fata de cum era la inceput?”.
Mihutz Denisa Simina : Pff, maine implineste o luna de cand exista deci pot sa spun ca sunt inca la inceput.
BDO : N-as fi spus ca ai blog doar de o luna. Felul in care scrii imi da senzatia de rafinament al blogerului cu state vechi in domeniu.
MDS : Avusem si inainte un blog, pe blogspot, dar putin timp, cateva luni, caci m-am mutat repede aici, vroiam sa stiu ca am ceva ce e al meu, nu luat in chirie.
BDO : Probabil ca esti pasionata de scris. E asa, o banuiala a mea…
MDS : Eh, nu pot sa spun neaparat ca pasionata. Imi astern gandurile in scris, cum imi ies ele. Nu stiu daca asta se poate numi pasiune.
BDO : Acuma, sa trec la cealalta pasiune, Teatrul. Cum ai luat contact cu lumea mirajelor, cum ii spun eu?
MDS : Pai…pe la 13-14 ani am ajuns la un mic club de teatru, prin intermediul unei profesoare.Si m-a fermecat lumea lui, desi nu stiam mai nimic despre el, m-am lasat condusa de emotiile lui. Mai apoi am mers la un liceu cu specializare in actorie, si abia atunci m-a tarat in lumea lui cu totul.
BDO: Sa inteleg ca nu ai continuat spre o facultate de profil?
MDS : Nu.Probleme persoanle m-au impiedicat sa continui, dar nu exculd aceasta posibilitate pe viitor.
BDO : Vreo piesa preferata, un rol preferat?
MDS : Piesa preferata? Pai… Cred ca ar fi vorba despre Decalog, piesa vazuta pe scena Teatrului Ioan Slavici Arad.. Rol? Actorul si dramaturgul Ioan Peter. Oricare rol de-al lui e fenomenal, nu as putea alege doar unul.
BDO : Te-am intrebat si aseara, dar te intreb si acum, cum e pe scena? Cum se schimba viata ta odata urcata pe scena?
MDS: Ti-am mai spus ca nu am cuvinte sa descriu cum e pe scena, e dumnezeiesc. E perfect. Odata urcata pe scena, sunt in lumea mea, in care nimic in afara de teatru nu conteaza.
BDO : Se vede la tine ca faci doar ceea ce iti place si iti place ceea ce faci. Aici intreaba meloterapeutul din mine. Consider ca nu exista om caruia sa nu ii placa muzica si de asta intreb direct, ce fel de muzica asculti?
MDS : Frumos formulat. Pai muzica…hip hop ascult in general, romanesc si nu atat de mediatizat.El are viata in versuri si in rest, pe langa hip hop, ascult muzica linistita.
BDO:Ce parere ai despre romani, despre politica si viata din Romania.
MDS:Ce parere am despre romani, politica si viata in Romania? Tind sa cred ca romanii se impart in categorii, cei care incearca sa se schimbe, sau sa schimbe ceva, si cei care asteapta pe altii sa le faca/ sa faca schimbarea
Despre politica? Niciodata nu am agreat capitolul asta. Politica din Romania e infectata. Cei din sistem nu fac nimic altceva decat sa ocupe scaunele degeaba si sa promita, sa promita schimbari, si reglementari, fiind si ei constienti ca defapt nu au sa faca nimic.
Viata in Romania? E greu de trait in Romania. Aici ma refer la tot, incepand de la drepturile tale ca om, si pana la bani. Se striga in gura mare ca avem drepturi dar defapt suntem constransi sa le ‘folosim’.
BDO: Ce te-a facut sa pleci dincolo?
MDS: Ce m-a facut sa plec? As minti daca as spune ca banii nu au avut un rol important in plecarea mea. Insa mai mult am plecat pentru ca doresc sa avansez, nu sa raman acolo unde societatea ma limiteaza.
BDO:Cum se vezi Romania de acolo?
MDS: Cum vad Romania de aici? Cum o vede si un strain. Cu potential, dar …degeaba.
BDO: Ce planuri de viitor ai legate de blog, teatru, arealul profesional?
MDS: Planuri de viitor…Pai legat de blog: nu pot sa zic ca neaparat am planuri cu el. Intentia mea nu-i sa devin o blogerrita foarte cunoscuta, ci doresc ca prin intermendiul lui sa fiu pe cat se poate de sociabila, si sa impartasesc cu ceilalti trairile mele, plus 2-3 diversitati, ca sa nu fiu plictisitoare.
Legat de teatru: Dupa cum am spus, nu exclud posibilitatea de a face si o facultate in domeniu. Teatrul inseamna mult pt mine, ar fi singurul care m-ar face sa ma simt implinita.
Si profesional: aici incadrez aproape orice are legatura cu teatrul, si vreau sa fac totul SINGURA…Nu vreau sa depind de nimeni, nu vreau sa raman datoare cuiva, si nici nu am nevoie de cineva langa mine.

Mii de multumiri Pinguu, pentru timpul acordat.
Cele impartasite mai sus sunt postate pe blog cu acordul Denisei Mihut, aka Pinguu.