Archive for the ‘Cu blogu-n vacanta’ Category

Apus

Posted: August 25, 2013 by zmolem in Cu blogu-n vacanta
Tags: , , , ,

concediu 2013 1360

Advertisements

CBV – Cum a fost?

Posted: August 20, 2013 by zmolem in Cu blogu-n vacanta
Tags: , ,

A fost frumos. A fost o incursiune intr-o alta lume, o lume a contrastelor, a surprizelor si nu in ultimul rand a relaxarii. Am fost surprinsi de anumite fatete ale orasului Ulcinj, neplacut surprinsi de altele. Dar, per total, sunt foarte multumit.
Stiam ca va fi altfel decat a fost anul trecut in Bar, si totusi nu m-am pregatit sufleteste pentru asta. Ce trairi as mai fi avut dupa aceea daca m-as fi asteptat la altceva. Nu! Am preferat sa mergem oarecum orbeste. Singurul lucru cert a fost cazarea. Aveam facuta rezervarea camerei inca din luna mai si, in rest, am plecat doar cu informatii citite de pe net despre Ulcinj.
Ne-a luat prin surprindere aglomeratia din orasul nou. In Ulcinj, oras raspandit pe colinele abrupte si chiar pe versantii muntelui, strazile sunt inguste, intortocheate, cu asfalt excelent si, unele dintre ele, fara pic de trotuar.
concediu 2013 1562 E plin de restaurante, fast-food-uri, saormarii, pizzerii, brutarii si patiserii. Iti bagi picioru in orice cura de slabire cand treci alene prin cascada de arome care mai de care mai apetisante. Si nu e scump deloc. Adica un meniu e undeva la 3-4 euro intr-un restaurant decent.O pizza (asta nu prea mi-a placut) e vreo 3-4 euro desi aluatul e cam anemic iar ingredientele cam rare. Un chebap sau o saorma la lipja (nu e lipie ci chifla facuta de casa) ajung la 2 euro si sunt foarte gustoase. Apoi daca vrei specialitati locale, fructe de mare sau peste poti ajunge si la 8 euro portia, dar nu e portie anemica asta e clar. Adica te saturi bine odata intrat in restaurant. E o deviza a albanezilor (sunt majoritari,Ulcinjul fiind la granita cu Albania) ai intrat la mine in casa pleci satul.
Albanezii sunt interesanti (voi vorbi despre ei in alta postare), muntenegrenii (ortodocsii adica) cam rari, iar in rest in Ulcinj dai peste o sumedenie de natiuni incat in doua saptamani ajungi (daca esti sociabil din fire) sa vorbesti vreo 3-4 limbi plus eternul limbaj al semnelor.
concediu 2013 1336
Cetatea veche, unde am fost cazati, Stai Grad sau Kalaja cum ii spun localnicii, e superba. O vezi de cum ai ajuns pe faleza, inaltandu-se in apusul soarelui (noi am ajuns pe seara deci asta mi-a ramas in minte) raspandind o unda de mister si o chemare in surdina care parca te hipnotizeaza. Resimti destul de bine treptele pana la poarta secundara, dar odata intrat intre zidurile Kalajei parca nu-ti mai pasa. Totul in jur e construit din piatra, aleile pavate rasuna ciudat sub talpile tale, restaurantele cochete si linistite te imbie sa le treci pragul, zidurile vechi canta o balada de demult.
Stradutele inguste cu sute de trepte care urca si coboara in toate directii intortochindu-se intentionat ca sa te piarda, mi-au dat senzatia de calatorie in trecut. Aici o bolta, aici o poarta frumoasa, dincolo un ghiveci de flori toate astea au facut ca bateria aparatului meu de fotografiat sa se goleasca de trei ori la rand si inca sa fiu nemultumit ca n-am fotografiat tot ce-am vrut.
Oamenii care locuiesc in cetate sunt obisnuiti cu turistii si ii imbie cu apa rece si ii directioneaza subtil catre restaurante, vinoteci sau cafenele ascunse printre smochini, palmieri sau agave uriase.
Plaja ne-a luat prin surprindere. E o plaja cu nisip fin, cenusiu, destul de incapatoare perfecta pentru copii. Adica trebuia sa intri destul de adanc in mare ca sa ajungi sa te scufunzi in apa pana la gat.O umbrela la inchiriat era 2 euro, un sezlong 4 insa noua nu ne-a trebuit. Mi-a placut ca in fiecare seara plaja se inchidea pentru curatenie si cosmetizare lucru de care era nevoie serios. Apa era curata si limpede deci junioara s-a balacit si jucat in voie incat am decretat oficial ca, anul acesta, concediul ii sta ei la dispozitie. Astfel, de dragul ei, am renuntat la cateva calatorii cu masina preferand sa o ducem zi de zi pe plaja ca sa-si faca mendrele si sa sperie Ulcinjul. Totusi, am facut intr-una dintre zile o calatorie per pedes pana la golful Valdanos si in alta o calatorie cu masina pana in orasul vechi din Bar. Dar despre astea voi scrie altadata.
concediu 2013 996
Daca ar fi sa dau note as face-o astfel:
-cazare: am avut un loc curat si placut unde sa dormim, sa facem baie si sa ne gatim, deci 9
-mancare: nu ce ne-am facut noi ca-mi dau doar nota 11, ci mancare in oras: 8 (se poate si mai bine)
-plaja: cu indulgenta 8, nu din cauza localnicilor (care intretineau si curatau plaja) ci din cauza turistilor care faceau mizerie peste tot.
-locatia: o doza de orientalism fantastica, nebunie, liniste, aglomeratie, relaxare, arome, toate amestecate intr-atat incat sa-i dau nota 8.
-de vizitat: ar putea folosi mai bine potentialul pe care il au deci 7.
-oamenii: dau un 7 surd pentru ca ar putea sa se implice mai bine in atragerea turisitilor dar se complac in stil balcanic: las-o ba ca merge si asa.

O concluzie, acum la cald: Vom reveni!

CBV – Kalaja

Posted: August 19, 2013 by zmolem in Cu blogu-n vacanta
Tags: , , , ,

concediu 2013 1396


concediu 2013 299
Te doare pur si simplu cand opresti acolo si cobori. Ustura undeva in cosul pieptului cand aprinzi lumanarea. Iar ochii te ard. Ar trebui sa fii de piatra ca iti poti tine lacrimile.
Si nu am oprit doar noi, romanii, ci si muntenegrenii. Opresc si ei, oprim si noi. Ne doare pe toti. Cred, ca in locul acela, in momentul accidentului Dumnezeu si-a intors privirea in alta parte.


Odata ajunsi in parcarea de la poalele zidurilor vechiului Ulcinj am simtit o unda de mister ce se revarsa asupra noastra dinspre batrana cetate. Am urmat-o pe fiica gazdei noastre care, vorbitoare de limba engleza fiind, ne-a prezentat cat a putut de bine locurile.
Am injurat atunci in numele intregii familii obosite treptele catre poarta secundara in cetate. Nu ca pe poarta principala ar fi fost mai usor. Nu sunt multe trepte dar la oboseala ce o aveam in noi ne era greu chiar si sa coboram acele trepte. Ce sa va spun…

image

Am ramas placut impresionati de cazare care e vis-a-vis de restaurantul Antigona unde se serveste cea mai buna supa de peste dar si calamar la gratar sau scoici.
Tot de pe terasa restaurantului vecin poti avea parte de cea mai buna panorama din cetatea veche.

image

Mai sunt si alte localuri frumoase cu oferte diversificate insa nu asta ne-a impresionat pe noi ci  linistea din Kalaja cum ii spun cu drag localnicii vechii cetati.
Desi e batuta la picior de sute de turisti in fiecare zi in cetate e liniste. Cand si cand mai auzi mieunaturile furioase ale omniprezentelor pisici care se incaiera pe resturile de la bucatariile restaurantelor. Am avut si noi parte de  un motan tare sfios in prima faza care apoi s-a transformat intr-un satrap fara mila ce alunga totul de langa noi inclusiv gazdele noastre care incercau sa-l trimita de pe terasa crezand ca ne deranjeaza.
Am luat-o si noi la pas pe stradutele inguste, labirintice, cu sute de trepte care o iau in toate directiile pe sub bolte frumoase din piatra galbuie atotprezenta in cetate.

image

Ospatarul de la Antigona ne povesteste multumit ca orasul vechi era, nu de mult timp, intr-o stare de degradare oribila si ca s-au facut investitii serioase pentru reconstructie. Se simte si acum nevoia unor investitii pentru a imbunatati aspectul dar se vede totusi uriasa munca depusa pentru refacerea Kalajei.

image

Oamenii de aici sunt calzi si primitori, te servesc fara sa le ceri asta, cu un pahar de apa rece in timp ce le treci prin fata casei. Ai parte de salut la fiece colt de strada iar asta te face, cumva, sa te simti ca acasa. Maslinii, palmierii, leandrii sau smochinii cresc din belsug chiar in mijlocul cetatii, ca flora spontana, sporindu-i astfel farmecul. Casele din piatra, stradutele pavate, doza enorma de rustic ma face sa imi doresc sa venim si anul viitor tot aici.

image

Eu am avut o senzatie ciudata ca cetatea imi canta un cantec lin, facandu-ma sa-i caut misterul si cotloanele ascunse.  Am gasit astfel scara catre o terasa ascunsa pe un pinten stancos de la baza zidurilor, pe partea catre mare, unde , dupa cum am am aflat mai apoi, sunt cei mai buni curenti de aer pentru  aerosoli. Nu multi se incumeta intr-acolo caci asta presupune si o anumita doza de pericol. Dar e frumos.

concediu 2013 370

concediu 2013 374

concediu 2013 394

concediu 2013 685

concediu 2013 1280

concediu 2013 1379

E frumos tot ceea ce vad in jurul meu, e liniste si pace, e rustic, e o alta lume parca rupta dintr-o dimensiune paralela ce te indeamna la visare. Nu e de mirare ca in exilul petrecut aici Cervantes a scris mareata opera Don Quijote, dand totodata numele iubitei marelui aventurier dupa denumirea  latineasca a Ulicnjului si anume Dolcinio.

image

Daca ai nevoie de informatii despre obtinerea unui imprumuturi bani pentru ca te gasesti in situatia in care ai nevoie de un credit rapid, iti recomnd sa te informezi pe site-ul celor de la Provident.


A fost exact cum am prezis cu cateva mici plusuri si minusuri. Adica:
-am plecat la 4 nu la 8 si undeva in jur de ora zece treceam in Serbia.
-In Belgrad GPS-ul a facut exact ceea ce am prevazut, dar cu stil, ne tot spuna sa facem la dreapta si ne-a facut creieru prastie incat, inevitabil, am ajuns la eternele injuraturi la adresa tehnologiei de doi lei. IGo-ul masii s-a dereglat de la aer. Asa ca am luat-o dupa semne si am iesit al naibii de bine incat la ora 4 dupa amiaza eram bine instalati in camera de la hotelul Zlatiborska Noc din Uzice.
-Am alimentat stomacul cu o supa crema de vacuta (eu) si o supa de pui (fetele) si am incheiat dezmatul culinar cu un platou specialitatea casei cu jdemii de feluri de carne sosuri si legume. Mancarea ne-a costat cam 80 de lei dar pot spune ca  mai puteau   manca alaturi de noi inca alti doi adulti si un copil plus o pisica care se milogea pe terasa pe sub mese.

image

-Apoi am trecut la piscina care, dupa drumul destul de obositor, ne-a ajutat sa ne relaxam indeajuns de mult incat la ora 8 (locala), dupa o plimbarica prin Bela Zemlja (satuc din vecinatate) sa luam somn instant.

image

A doua zi de drum a fost fantastica. Am revazut peisajele spectaculoase din Muntenegru dupa care tanjeam de atata vreme. Am facut o oprire la locul nefericitului accident de autocar de acum o luna, unde am aprins o lumanare pentru cei care au murit  acolo. Locul e intesat cu lumanari  dar si cu mesaje de multumire adresate muntenegrenilor.
Am trecut rapid pe soseaua de tranzit din Podgorica si, dupa ce am luat-o pe scurtatura printr-un tunel ce trece pe sub munte, pe la ora 3 si jumatate am ajuns in Ulcinj.
Aici, ca de altfel pe intreg litoralul, e aglomeratie. Gazda ne-a gasit loc de parcare gratuit chiar la baza cetatii si, (sa-mi bag picioru in ele scari) am urcat in cetateunde suntem cazati.
Primele impresii?
Foarte bune. E ceea ce speram ba chiar mai mult. Mala Plaza (plaja mica) e superba, cu un nisip fin care-ti intra si in… nu spun unde, apa e limpede, curata, nu sunt cioburi sau gunoaie, mancarea pe faleza sau in cetate e ieftina in comparatie cu litoralul romanesc, iar oamenii sunt fenomenali.

image

Posted from WordPress for Android


Deja facem spume! Eu unu sigur fac! Am facut si refacut bagajele de trei ori. Am facut decimari la limita absurdului in randul hainelor pe care le luam cu noi.
Ieri am cosmetizat masina aproape maniacal! Am omorat o suta si vreo doua zeci de muste nesimtite care vroiau sa o murdareasca. Netrebnicele!
Azi am facut ultimele cumparaturi. Adica am cumparat o tona de bere (lichid vital la egalitate cu sangele ce-mi curge prin vine), niste carti si creioane noi pentru junioara si inca o geanta imensa pentru ca o geanta de-a noastra s-a gandit sa-si dea demisia cedandu-i fermoarul.
N-am mai scris nimic despre calatoria blogului in Ulcinj pentru ca n-am avut timp si nici chef. Dar e mai bine asa! Revin cu forte proaspete si, de maine incepand, voi scrie fiecare experienta prin care trecem sa ceteasca si ochiu profanului prin ce trece blogul sacru pentru eternitatea blogaristica.
Zilele trecute am introbagat masina la o verificare amanuntita si am pus-o in ordine din toate punctele de vedere. Adica era s-o muscam cu instalatia de aer conditionat ca nu mai avea freon. Acum are de-ti ingheata dintii si neuronu.
Asigurarile medicale le avem. Eu mi-am schimbat permisu sa nu am probleme pentru neconcordanta dintre adrese. Bagajele-s pregatite. Noi… ce sa mai vorbim! Masina fiind in ordine suntem gata de plecare
Mai exact, maine ne vom lua talpasita din urbea varadiana in jurul orei 8, scaldati in lacrimile de crocodil ale lu’ Buni si vom face un lucru important pentru calatorie. Eu unul voi chirai mai ceva ca oltenii la hora sub influenta unui zaibar demential!
Apoi… tin-te bine Muntenegru ca venim!
Vom face cateva opriri:
1. Giroseria McNeils de la subpasaj de la Crisul. Alimentam cu Gyros.
2. Plinul la gaz si benzina la benzinaria Mol in capat Stefan cel Mare.
3. Pisu ori de cate ori cere Amalia!
4. Timisoara, cofetaria Trandafirul. Daca nu manc savarine de acolo lepad neuronu! Si, decat sa ramana un neuron orfan, mai bine sacrificam o juma de ora.
5. Vama Stamora-Moravica.
6. Belgrad. Aci sigur oprim sa trantesc niste sfinti, sarbatori legale si ceva altare ca iar ne da GPS-ul amboulea.
7. Pana in Zlatibor mai oprim pentru dezmortirea oaselor si pentru eternul “Tati vleau pishu”.
8. Hotelul Zlatiborska Noc unde vom manca cea mai buna ciorba de pe planeta si unde voi da cu burta-n piscina in pas alergator.
Apoi nani ca a doua zi avem partea cea mai grea din drum si anume Muntenegru!
Cu multa simpatie va pupa NeuronuSinguratic cu Neuroana lui si Neuronica.
Ne mai citim (era sa zic auzim, da’ inca nu fac blog audio desi ar merita)

One week!

Posted: July 29, 2013 by zmolem in Cu blogu-n vacanta
Tags: ,

Picture 763

Somewhere (CBV)

Posted: July 16, 2013 by zmolem in Cu blogu-n vacanta
Tags:

Picture 330


Picture 762