O poveste foarte simplă

Posted: May 26, 2015 by zmolem in recomandari, teatru
Tags:

O poveste foarte simplă, cea mai recentă piesă jucată pe scena orădeană, este mult mai mult decât ar lăsa titlul să se înțeleagă! Această piesă este o paralelă intre două lumi care în aparență există fără prea multe puncte de convergență, lumea animalelor care se desfășoară tern și liniar,  în grajdul mic și înghesuit, și lumea oamenilor, puțin mai alertă și zbuciumată.
Toată acțiunea piesei se petrece în micul grajd in care își trăiesc existența o scroafă (Anca Sigmirean), un cal bătrân (Eugen Neag), o vacă gestantă (Lucia Rogoz), din când în când vizitați de câinele gospodăriei (Răzvan Vicoveanu)  și de vedeta curții, cocoșul (Alexandru Rusu).
Viata acestor animale decurge plicticos, oscilând intre discuții despre nimicuri, mâncare și vizitele pline de voioșie ale câinelui și cele savuroase ale cocoșului.
Acțiunea piesei se înviorează rapid odată cu un factor declanșator care va da peste cap viața tuturor, fie ei oameni sau animale. Dașa(Alina Leonte) fata stăpânului gospodăriei (Andrian Locovei) rămâne gravidă cu Alexei (Ciprian Ciuciu), fiul vecinului bețiv (Șerban Borda). Lucrul acesta nu rămâne secret pentru multă vreme și, odată aflat de către mamă (Mihaela Gherdan), decizia ca Dașa sa facă avort declanșează o serie de evenimente care vor evidenția, crunt și dureros, cât de animale pot fi oamenii și cât de umane pot fi animalele.
Evenimentele iau o turnură neașteptată odată cu sacrificarea scroafei, lucru care scoate în evidență și mai mult tăietură brusca și dura care face separația dintre planul uman și cel animal. Singura legătură dintre acestea doua este, deloc surpinzător, bețivul care poate sa comunice cu animalele și la un moment dat sa caute împreună cu acestea o soluție la problema avortului Dașei. O soluție care va scoate în evidență, în opinia mea, vădite calități morale ale animalelor din micul grajd. Finalul, pe care n-am sa-l povestesc, e liniștitor, usor previzibil dar revelator scoțând la iveala părți ascunse ale fiecărui personaj.
O poveste simplă dar totuși complicată, pusa în scena intr-un mod ingenios de regizorul Elvira Râmbu, jucată excepțional de actorii cărora rolurile li s-au potrivit de minune, e o piesă de teatru care ar trebui trecută la categoria “must see” de către oricare iubitor de teatru din Oradea.
As vrea sa ii felicit pe actori pentru felul impecabil în care au înțeles și reușit sa își joace rolurile, pe doamna Elvira Râmbu pentru ca a insistat ca exagerările sa lipsească din aceasta piesă, lasand-o curată și placută publicului și, lucru vizibil, actorilor. Si nu în ultimul rând as vrea sa o felicit pe Oana Cernea pentru o scenografie bine pusă la punct, care inițial mi se părea atât de înghesuită încât as fi vrut sa o vad pe scena teatrului mare. Însă nu, nu s-ar fi potrivit acolo. Faptul ca totul e atât de înghesuit face ca atenția spectatorilor sa fie mai ușor de captat și mirajul sa ajungă mai usor la ei.
Drept concluzie, O poveste foarte simplă merita văzută și revăzută și sper sa aibă viață lungă pe scena orădeană.
image

Advertisements

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s