Napoleon era fata

Posted: February 23, 2015 by zmolem in teatru
Tags: , , ,

Napoleon era fata, cea mai noua piesa jucata pe scena Teatrului Regina Maria, este o comedie inteligent pusa in scena, a carei actiune porneste, cum altfel, de la o minciuna. Minciuna, factorul declansator al atator comedii, este de fapt ascunderea unei presupuse infidelitati.
Ketty (Alina Leonte), serveste masa cu Jimmy (Petre Ghimbasan), un prieten apropiat, lucru care ajunge, partial, la urechile gelosului si paranoicului sau sot, William.
Piesa incepe drastic cu sunetul a doua palme rasunatoare, incasate de biata Ketty, si cu un William, care intra in scena infuriat la culme de neputinta de a nu putea afla cine este fartangaul care ii curteaza nevasta (a se citi fârțângău, imi cer scuze dar nu sunt prieten cu diacriticele).
Aspectul lui William, comportamentul sau si al celor doi angajati ai sai, servitoarea Zoe (Denisa Vlad) si bodyguardul John (Ciprian Ciuciu), dau de inteles, inca de la inceput, ca acesta e un mafiot. Zoe are aparitii fugare dar consistente, dovedindu-se a fi in relatii mult mai intime, decat ar fi normal, cu seful sau. John e o completare a servitoarei, tipul lacheului bun la toate, de la impachetatul bagajelor la intampinarea prea putin cordiala a musafirilor, sau de la incasatul loviturilor rezultate din furia sefilor pana la dactilografierea scrisorilor, ba chiar, putin mai tarziu in piesa, la suplinirea sefului in patul conjugal.
Personajele principale apar pe rand in livingul familiei Harrison. Jimmy e doar in trecere pe la prietenii sai William si Ketty, insa sederea sa se prelungeste pana la aflarea motivelor care au iscat cearta celor doi. Teama de William dar si de propria sotie, Maggie (Angela Tanko), sub al carei papuc se afla, il fac pe Jimmy sa intre in sarabanda minciunilor iscate din nevinovata intalnire cu Ketty. Ajunge astfel sa ii plateasca tacerea chelnerului de la restaurant, pe numele sau Henri (George Dometi) singurul care l-ar fi putut trada.
Plecarea bossului intr-o indelungata si calatorie de afaceri, adica departe de Ketty, o aduce sotia acestuia in pragul disperarii si, sfatuita fiind de buna sa prietena Maggie, recurge la solutia suprema, care l-ar fi adus inapoi pe sotul sau, si anume sa ii faca rost de un copil.
Da, sa ii faca rost. Cum anume? Prin adoptie. Prin intermediul cui? Al lui Jimmy, care devine unealta masinatiunilor celor doua femei, spre necazul, durerea si foamea bietului om.
Sosirea inopinata a lui William, completata de problemele iscate de Miss Petickton dornica sa ia inapoi copilul,l, duc amuzamentul la cote extreme. Si, cum in astfel de situatii se cer masuri dure, Ketty, Maggie si Jimmy recurg la minciuni peste minciuni care nu fac decat sa inrautateasca situatia. William, in toata aceasta sarabanda nebuneasca de incurcaturi, descopera pe rand ca, pe langa micutul Jimmy, mai e tatal a inca doi copii, adusi de la patronul spalatoriei la care lucreaza tacnita Maud (Georgia Caprarin). Cei doi copii, care primesc numele de William si Napoleon (?!?), sunt de fapt doua gemene, insa nimeni si nimic nu ii impiedica pe protagonisti sa il minta pe fericitul tata ca ar fi baieti.
Situatia devine isterica odata cu intrarea in scena a furioasei Miss Patickton, cautand copilul. Minciunile, deja omniprezente, sfideaza legile intelegerii, ducand spectatorii spre o intrabare unica:
-Ce poate fi mai amuzant de atat?
Ei bine, umorul situatiei devine aproape palpabil la aparitia politistului (Alexandru Rusu), care reuseste sa umple scena cu prezenta sa si a bastonului sau, pe care cu mandrie il agita in toate directiile.
Situatia se indreapta brusc inspre un deznodamant crunt. William afla de adoptia copiilor si ameninta sa explodeze intr-un final fatal, sinuciderea, insa stropul de curaj nesperat al lui Jimmy,care il opreste si isi recunoaste vina de a se fi intalnit cu Ketty,  rezolva neasteptat toate problemele. William accepta cu seninatate situatia, spre usurarea tuturor mai ales a lui Jimmy, a carui.replica de final smulge o explozie de aplauze din partea spectatorilor:
-Sa nu iti para rau, William. Stii, de fapt Napoleon… era fata!
Finalul e de-o graviditate extrema, insotit de minute bune de aplauze.
Mi-a placut foarte mult aceasta piesa pentru ca a iesit putin din tiparul comediilor jucate pana acum pe scena teatrului nostru. A fost echilibrata, crescand treptat cotele amuzamentului, lasand adeseori loc de relas pregatitor al unei noi explozii de hohote. Spre deosebire de comediile lui Ray Cooney in care totul se rezolva de la sine, aproape utopic de usor, in Napoleon era fata adevarul iese la iveala pe cat de brusc, pe atat de surprinzator. Actorilor li se potrivesc atat de bine rolurile, pe care le joaca cu o naturalete fantastica, incat tind sa cred ca nici o alta distributie nu ar fi reusit sa joace atat de frumos aceasta piesa.
Napoleon era fata e, in opinia mea, piesa excelenta, savuroasa, usoara cum trebuie sa fie orice comedie, care va avea viata lunga pe scena oradeana.

image

(sursa foto: nimeni altul decat Sebi Tont)

Advertisements
Comments
  1. Movie Zone says:

    o sa merg si eu cand mai apare piesa pe la teatru 😀 esti de prin Oradea?

    Like

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s