Plutonul doi in excursie la salina Turda (memorii de catanie recenta)

Posted: October 17, 2014 by zmolem in Amuzante, balarii cazone
Tags:

Daca tot suntem in aplicatie prelungita, adica aproape de o luna, s-a gandit comandantu’ sa ne scoata in “uichend” la salina la Turda. S-a gandit bine, pentru ca zburdalnicii de la plutonu doi, pluton de care cu mandrie apartin si eu, au inceput sa o ia razna. Ne-am tinut de sotii nesarate vreme de o saptamana si superiorii nu mai faceau fata la plangeriile despre nazdravaniile noastre.
Bun. Zis si facut. Se ia plutonul doi si se imbarca pe DAC… Cum nu stiti ce ala? E camionul ala mare si verde care face fum cat o locomotiva pe aburi si zgomot cat doua. Asa, acum ca am lamurit ce e DAC-ul, sa continui. Ne imbarcam frumusel in camion, ferchezuiti si bibiliti ca niste puberi gata de insuratoare, doar e iesire cu ciurda de psihopati. Capitanul Faur, comandantul de companie, vine cu un Aro. E inca suparat pe noi pentru ultimele nemernicii pe care le-am facut si, drept pedeapsa, nu vrea sa ne vada la fata. In alte circumstante ne-ar pasa de supararea lui, insa acum nu, pentru ca din cauza lui suntem in continuare in aplicatie la dracu in praznic, in loc sa fim acasa. Daca e suparat, lasa-l sa fie. Stie si el ca suntem, la randul nostru, suparati, desi noi nu ne putem afisa. Sau poate…
In fine! Ne hurducaie camionul pe drumuri romanesti, adica de-alea cu cratere de juma de metru, si, dupa o ora de calatorie zguduita si plina de praf ne debarcam, blestemand si injurand. Suntem mai prafuiti decat daca am fi venit taras pe coate si genunchi.
Simi si cu mine ne infigem cu sete intr-un set de sticle cu zeama de hamei si malt, ca sa stergem gaturile uscate de praful drumului. Stiuca si Pepi dispar subit printre tarabele cu chinezarii, Zero-Zero se retrage dupa camion si ii uda din belsug roata. Ce sa-i faci, omu are vezica slaba. Plutonierul Mutz se agita ca nu-si gaseste “senviciurili”. Hugo ranjeste ca prostu undeva in stanga mea. E clar! Stiu unde au disparut “senviciurili” lui Mutz. Are Hugo un stomac cat juma de pluton. Si e sensibil rau de tot. Adica nu suporta foamea. Si, pentru el, foamea e chestia aia care vine la 5 minute dupa ce a mancat. In rest  mananca orice, si piulite de 16, mai ales daca sunt devansate de 100 de palinca.
Simi ma priveste cu ciuda. Eu inca nu mi-am terminat berea. Dau berea peste cap, in timp ce:
-Bata-ti focu matele, nu ti-ar ajunge toata padurea de scanduri de coparseu! Care mi-ai furat clisa?
Claudiu, telefonistu de la bateria a treia obuziere, a descoperit lipsa unei bucati consistente de slanina si a trei cepe si injura de mama focului. Banuielile se indreapta catre Hugo ai carui ochi strlucesc de fericire.
Plutonierul Mutz incepe sa adune plutonul doi, raspandit intr-o degringolada totala printre tarabele cu chinezarii si pe la mesele unde se degusta din plin hectolitri de bere. Doua domnisoare chicotesc fericite, umezindu-si chiloteii in prezenta lui Raul care le umple de complimente si de glorie stralucitoare. Raul e un fel de manechin care a nimerit total gresit in randul unor neciopliti ca noi. Asta isi face manichiura, se epileaza se imbraca dupa ultimele tendinte ale modei, merge la sala si la solar, mai ceva ca o femeiusca. Nu e gay, desi multa vreme l-am banuit, dar are un succes nebun la femei. Doua vorbe, trei zambete si se umezesc astea aproape instantaneu. Plus ca e si foarte pretentios, alege doar exemplarele cele mai frumoase pe care le schimba mai ceva ca pe ciorapi.
E cald iar noi ne eschivam cu talent dorintei capitanului Faur de a intra in salina.
-Haide dom’ capitan. Inca n-am terminat berea. Si nu ma grabesc ca mi se face rau.
Mereu e cate unul care nu si-a terminat berea, prin rotatie. Incet, incet barmanul ne anunta ca nu mai are Ursus, apoi Timisoreana, apoi Ciuc… Suntem insetati, nu gluma.
Intr-un final, dupa ce am semanat panica in sufletul barmanului de la terasa, golindu-i frigiderele si magazia de tot ceea ce se numeste bere, ne pregatim sa coboram in salina. In treacat ii soptesc bietului barman:
-Nu te bucura, ca ne intoarcem si daca nu este bere…
Am senzatia ca terasa va fi inchisa la intoarcere.
Stiuca si Pepi apar zambareti nevoie mare, dosind in rucsacul lui Pepi ceva ce pare a fi un sarpe de cauciuc. Nesanatosi la cap. Zici ca-s copii.
Incepem afluirea in interiorul salinei si galeriile incep sa rasune de bascalia care musteste in jurul nostru. Cele doua privighetori care, inevitabil, il insotesc pe Raul sunt socate de ceea ce le aud urechile. Cine le-a pus sa vina cu noi? Zero-Zero se plange ca-l scapa “pipilica” si dispare pe o galerie laterala, catre cntrul de tratament. Numa de n-ar face “pipilica” pe pereti. Simi il cauta pe Hugo ca sa ii ceara socoteala pentru merele care ii lipsesc din geanta. Hugo e undeva in fata noastra, admirand peretii de sare ai galeriilor. Probabil viseaza la o bucata gigant de clisa pe care sa o frece de pereti.
Plutonierul Mutz noteaza ceva pe un carnetel. Probabil plantoanele de la noapte cand ne vom fi intors in poligon. Ni se rupe de plantoanele lui, noi continuam bascalia. Pepi, naiv din fire ca un copil de grupa mica, crede tot ceea ce ii indruga Stiuca despre salina Turda. Aflam cu stupoare ca acolo au trait candva elfii si orcii din Lord of the Rings, si ca salina Turda ar fi strvechia Moria. Are Stiuca asta o imaginatie debordanta de ne lasa masca uneori.
Dupa ce a coborat cu sase dintre ai nostri, liftierul refuza sa ne mai transporte la primul nivel. Are un metru patruzeci, cel mult, si am banuiala ca si-a cam incasat o portie zdravana de bascalie. Asta e, coboram pe scari. Ce-s cateva sute de trepte la un pluton asa de instruit ca noi. Si da-i si coboara. Nu insa fara a-l besteli din plin pe liftierul cel pitic. Facm planuri nemernice de razbunare pentru intoarcere. Totusi, sa cobori sute de trepte nu e totuna cu a urca sute de trepte. Piticania trebuie pedepsita aspru. Astfel, pana jos, se lasa de-o cearta sanatoasa intre cei care vor sa-l dezbracam pe liftier si sa-l scoatem cu noi la lumina, si cei care vor sa-l alerge pana in cluj, imbracat in hainele lui Hugo.
Odata ajunsi la primul nivel ne raspandim brusc intre terenul de baschet, mesele de ping-pong si pista de popice. Hugo mananca bataie la ping-pong de la un batran de vreo 80 de ani. Raul dispare impreuna cu fuzulele lui care ganguresc de fericire, Stiuca si Pepi stau de-o parte si susotesc ceva. Sigur clocesc ceva, insa ce? Asta e intrebarea. Eu cu Simi coboram la al doilea nivel ca sa ne dam cu barca.
Il gasim intr-o barca pe Raul cu cele doua gagici. Ce-ar fi daca i-am strica distractia, ca prea are succes nemernicul. Simi ranjeste tembel intelegand ceea ce-mi trece prin cap si se urca in barca cu mine, apucand vaslele. Tot chful de nemernicii dispare cand plutonierul Mutz se urca si el langa noi tinand carnetelul si pixul in mana si amenintandu-ne cu ele.
-Ehei, cainilor, ce plantoane vreti la noapte?
-Du-te ba si lasa-ne cu plantoanele tale. Chiar vrei sa ne strici cheful?
-Asa. Simi, planton la tunuri…
Si noteaza in carnetel.
-Domnu’ plutonier, zic eu cu artag in voce insa cautandu-i privirea lui Simi, eu stiam ca va e frica de apa.
Brusc, Mutz albeste la fata. Ar vrea sa sara din barca insa Simi vasleste de zor, indepartandu-ne de ponton, cantand in gura mare:
-Baaaarcaaa pe vaaaluri, pluteeesteee usoooor, siiii ne-necaaaam cu tooot cu plutonieeeer.
Mutz tremura din toate incheieturile.
-Ba, Simi… Iti dau ordin…
-Ceeeee?
Simi incepe sa smuceasca de vasle in toate directiile zguduind zdravan barcuta. Mutz se agata disperat de margine si aproape ca plange.
-Ba Simi… Te rog eu… Opreste barca… Mor.
-Baaarcaaa pe vaaaaluri… Sterge plantoanele.
-Sterg tot…. Opreste barca…
De pe ponton capitanul Faur ne priveste zambind insa nu intervine. Stie ca Mutz si-o cauta cu lumanarea si ca eu si Simi de multa vreme asteptam momentul sa ii intoarcem plutonierului “bunatatea” de care da dovada.
-Gata… Am sters…
Barca se opreste.
-Du-ma, te rog, la mal.
-Nu pot. Ma dor mainile.
-Mihai. Ia tu vaslele. Te rog eu. Nu te mai pun planton pana la sfarsitul aplicatiej.
Perfect. Ma ridic in picioare si ma indrept inspre locul lui Simi. Acesta face actiunea inversa. Mutz e verde la fata. Aproape ca ne-am rasturnat de vreo trei ori.
-Ba, voi sunteti nebuni? Intreaba el, usor iritat.
-Da, raspund eu. Baaaaarcaaaa pe vaaaaluri.
Incep sa vaslesc haotic rasucind barca cand in stanga, cand in dreapta. Mutz s-a ghemuit pe fundul barcii, tremurand din toate incheieturile. E prea mult pentru el. Simi ii subtilizeaza carnetelul si pixul, profitand de neatentia sa. Il debarcam pe bietul om si ne coboram si noi din barca, sub privirile dezaprobatoare ale cololonelului Beraru. Nu ne zice nici el nimic, dar asta nu inseamna ca e de acord cu ce facem.
Salina nu mai are nici un farmec asa ca incepem sa urcam spre suprafata, cu liftul de asta data. Piticania de mai devreme a disparut asa ca planurole noastre de razbunare se duc pe apa sambetei. Terasa e inchisa, asa cum am prevazut, asa ca ne ducem apatici catre camion. Parca n-a fost asa de distractiv. Poate daca il rastunam pe Mutz in saramura…
Ne urcam cu sila in DAC si privim catre capitanul Faur care poarta o discutie aprinsa cu colonelul. Probabil s-a plans Mutz de tentativa noastra de asasinat. Asta e, deseara suntem plantoane. Faur ne priveste cu repros si da sa urce in Aro. Ce ne-om auzi noi odata ajunsi in poligon, fereasca sfantu.
Brusc, capitanul Faur scapa un urlet animalic si tasneste afara din Aro ajungand, in doar o secunda, la zece metri departare. Stiuca si Pepi se strica de ras in spatele nostru. Vedem cu totii prin parbrizul batranului Aro, pe bordul cenusiu, un sarpe de cauciuc. Stiuca si Pepi… Sarpele de cauciuc pe care il ascundeau in rucsac…Si Faur care are o frica viscerala de serpi… Si eu si Simi care am scapat de plantoane…
Ranjim amandoi in timp ce ne intoarcem privirile catre inculpati, in timp ce capitanul Faur se apropie ca o tornada de camion, tunand si fulgerand. Stiuca si Pepi ar fugi, dar pe unde, caci Faur le-a blocat retragerea. Am senzatia ca vor manca sarpele de cauciuc… Crud!

 

Advertisements
Comments
  1. Anonymous says:

    hm…vad o mica asemanare cu Sven Hasen 😛

    Like

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s