Printesa Turandot

Posted: September 22, 2014 by zmolem in FITO 2014
Tags: , , ,

Ieri de dimineata am fost, impreuna cu fiica-mea, la piesa de teatru pentru copii Printesa Turandot, de Traian Savinescu după Carlo Gozzi şi Friedrich Schiller, pe muzica lui Giacomo Puccini, piesa jucata de actorii teatrului Ariel din Targu Mures.
Ne-am regasit repede locurile in sala, micuta mea fiind foarte nerabdatoare sa vada “plintesa Tulandot”. Sala s-a umplut destul de tarziu deoarece lumea ajungea cu intarziere gratie Oradea City Running Day, eveniment din cauza caruia tot centrul a fost blocat. Intr-un final a inceput si multasteptata piesa… cu un scurt rezumat a ceea ce urma sa vedem.
-Tatii, da e ca povestile de la ladio? (Adica radio, in traducere libera din limbajul Amalian) Sau vine si plintesa?
-Nu tata, nu e ca la radio, ii soptesc eu, ai rabdare.
Apar si actorii si povestea printului, care se indragosteste de printesa Turandot, incepe.  Aflam, nu fara surpriza, ca se lasa cu decapitari pentru pretendentii la mana printesei, daca nu raspund la ghicitorile acesteia.
Fiica-mea ma prinde de mana incepand sa se teama. Imi si exprima, destul de vocal, acest lucru:
-Tati, ma iei in blate,  ca mi-e flica.
Cum sa nu ii fie cand toata scena si costumele actorilor sunt negre. Eu inteleg ca e rost de manuit marionete dar totusi…
Piesa decurge conform rezumatului de la inceput, pe un fond muzical nepotrivit copiilor, parerea mea. Adica o fi ea piesa pentru copii mai mari, dar Puccini e greu si pentru unii adulti. De abia dupa un Nessun Dorma s-au mai dezmortit palmele spectatorilor, intr-un ropot de aplauze furtunoase.
Actorii si-au facut treaba precum, probabil, si-a dorit regizorul, insa coloana muzicala prea grea, linia narativa destul de complexa, in ciuda rezumatului de la inceput, intunecarea de pe scena si din costume, amenintarea din surdina a presupusei decapitari, toate insumate au facut ca publicul, copii si adulti totodata, sa isi piarda interesul pentru piesa.
In dreapta mea o “scumpa” doamna isi alimenta plozii cu chipsuri, in spate o alta “scumpa” doamna vorbea la telefon, iar in stanga o batranica isi stapanea cu greu nepotii. Noroc cu reaparitia pe scena unui urias dragon verde care a mai potolit foiala din sala. Foiala care a deranjat-o pana si pe fiica-mea, care:
-Tati, da e voie cu telefon la teatlu?
Daca junioara mea poate sa retina un astfel de detaliu, eu zic ca si unii adulti pot, nu credeti?
Una peste alta, Printesa Turandot a fost, in opinia mea, o piesa frumoasa dar nepotrivita pentru copii, chiar si pentru cei mai mari. Pana la urma, Ariel e teatru pentru copii si tineret, iar pe afis scria ca piesa pentru copii peste zece ani. Bine, asta am vazut la iesire unde am dat din nou peste alergaretii de la Running Day. Concluzia Amaliei a fost:
-Dal lu nenea cale alealga nu ii place teatlul?
“Eu de unde sa stiu. Dar uita-te la el, alearga de zici ca l-ar decapita printesa Turandot.” am gandit eu, aproape scapandu-mi gandurile in vorbe.
Nu prea isi are loc decapitarea intr-o piesa de teatru, fie ca e ea pentru copii sau tineret. Voi ce ziceti?

Advertisements

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s