Yarina si Raika

Posted: May 19, 2014 by zmolem in fantasy, my book - fragmente
Tags:

Un miros ciudat ca de rachiu ii gadila narile indeajuns de insistent incat sa il faca sa stranute sonor. O data, de doua ori, de trei ori. Miji ochii si putu sa vada, dupa ce i se limpezi privirea, un chip de femeie, palid si plin de riduri, cu par cenusiu prins intr-o coada groasa si lunga, impletita in trei. Avea ochi negri si scaparatori, un nas mic si carn, si o gura cu buze subtiri care ii zambea ciudat.  Parea sa ii spuna ceva insa lui ii rasunau urechile de un bubuit ritmic si alert. 
O cerceta pe indelete si vazu ca era imbracata in haine saracacioase din panza ieftina, insa curate si bine ingrijite. Privi in jur, neputand in continuare sa auda decat bubuitul acela, si vazu ca se afla intr-o odaie mica cu pereti si tavan din barne de lemn rosiatic. Un felinar cu ulei atarna de o grinda iar la lumina slaba ce o raspandea  vazu pe cateva funii, trase de la un perete la altul, manunchiuri si legaturi de buruieni si de fructe uscate.
Bubuitul ce-i rasuna in cap parea sa se domoleasca si putu sa auda  vocea usor ragusita a femeii.
-…doare… apa… trolkini…
Ultimul cuvant il trezi de tot la realitate. Isi aduse aminte brusc de ceata laptoasa in mijlocul careia se afla el si Eodin cand fusesera atacati de trolkini. Prin fata ochilor i se scursera imaginile galopului lor nebunesc si a luptei cu trolkinul din cauza caruia sarise in apa. Il apucase o mana de par si apoi…
Isi pipai crestetul si simti o umflatura umeda si  dureroasa acoperita cu un bandaj. Isi retrase mana brusc, gemand de durere si vru sa se ridice dar femeia ii propti mainile in umeri si-l tintui locului. Era puternica. Banuia ca ea ii cauzase cucuiul din crestet.
-…nu te agita… mai rau… esti… siguranta.
Nu se simtea in siguranta. Deloc. Nu alaturi de cineva care probabil il lovise indeajuns de tare cat sa-l lase inconstient. Indrazni sa intrebe cu voce joasa:
-Cine esti? Ce vrei de la mine?
Femeia nu raspunse dar ii intinse o cupa de lut din care ieseau aburi rozalii.
-Bea asta. Are sa te puna pe picioare.
Vazu o masa lunga lipita de un perete sub o fereastra mica cu obloanele trase. Pe masa se gaseau multe manunchiuri de ierburi, un mojar cu pistil din piatra, cateva tipsii tot de piatra si cateva borcane si ulcele mici de lut. In stanga mesei vazu o usa mare cu un drug gros de lemn pus de-a curmezisul. In dreapta era o alta usa intredeschisa care dadea probabil in alta odaie. In mijlocul odaii se afla alta masa pe care vazu cateva blide adanci de lut.
Realiza ca era intins pe un pat de lemn, lipit de peretele opus usii celei mari, si ca sub el se afla o saltea de paie care fosni cand se ridica cu greu in capul oaselor si lua cupa aburind din mana femeii. Sa o bea? Sa nu o bea? Daca il otravea? Daca ar fi vrut asta nu ar fi fost acum intins pe un pat, cu capatana bandajata si cu o patura groasa care sa ii tina de cald acoperindu-l pana la brau. Rosi ca o femeiusca realizand ca era gol pusca si incepu sa se foiasca, incercand sa traga patura cat mai sus, sub privirile amuzate ale femeii.
-Totusi, cine esti?
-Ma cheama Yarina.
Un foc sprintar incalzea odaia dintr-un semineu de piatra aflat in stanga,iar deasupra lui, intr-o oala agatata de un carlig fierbea ceva bolborosind sonor. Pe o polita a semineului vazu doua farfurii mici de piatra pline cu niste pulberi verzui.  Arden intelese ca se afla in casa unei doftoroaie cum i se spunea in satul lui.
-Cum am ajuns aici?
Yarina ii zambi din nou, dezvaluindu-si toti dintii  si il indemna din priviri sa bea. Mirosi precaut aburii aceia rozalii. Bautura avea aroma de trandafiri. Privi continutul cupei si, dupa ce se convinse ca nu il musca nimic dinauntru, o duse la gura si sorbi. Era un ceai placut la gust, dulce acrisor. Il gadila pe gat si, dupa ce inghiti, o stare de placere il cuprinse, in timp ce stomacul i se incalzi de la bautura. Yarina se hotari sa ii vorbeasca.
-Eu te-am adus aici.
Arden casca ochii mari asteptand continuarea.
-Eu te-am scos din apa si tot eu te-am troznit cu toiagul in cap ca sa taci.
Isi aduse aminte cum fusese tras din curentul de apa care l-ar fi inecat in scurt timp apoi cum fusese lovit si… intuneric.
-De ce?
-Te apucasesi sa strigi si mi-era teama ca te vor auzi trolkinii. De-o saptamana bantuie pe aici si numai zeii stiu cum am scapat pana acum. Voi cum ati scapat de ei?
“Voi”?
Deci stia ca fusesera doi. Chiar, oare ce s-o fi ales de Eodin? Se hotari sa ii povesteasca tot ce se intamplase de la iesirea din targ pana cand cazuse din apa. Evita sa povesteasca despre ciudatele puteri pe care le aveau el si Eodin, despre faptul ca era un fugar si ca poate toti haitasii din comitatele invecinate le erau pe urme.  Uita sa pomeneasca numele lui Eodin, numindu-l Raf iar despre el spusese ca l-ar chema Geon.  Nu stia pana unde se putea increde in Yarina.
Termina de povestit cu un:
-Si atunci m-ai cules dumneata din apa.
Din odaia din dreapta se auzi o bufnitura surda, semn ca acolo mai era cineva sau ceva. Arden intoarse privirea speriat catre usa si vru sa vorbeasca insa Yarina il linisti:
-Nu-i nimic. Doar ucenica mea. Ea ti-a oblojit capatana. Iarta-ma ca te-am lovit atat de tare dar ma speriasem rau de tot si trolkinii erau prea aproape ca sa nu te auda. Au bantuit pe ambele maluri ale raului toata noaptea. Va cautau.
-Adica se poate ca tovarasul meu sa fi scapat si el?
Yarina se incrunta si se ridica de langa pat, lua de pe masa doua blide de lut, se duse la oala atarnata deasupra focului si, cu un polonic mare de lemn, turna fiertura in ambele blide. Le aseza pe masa si se intoarse catre el privindu-l incruntata in  continuare.
-Se prea poate sa fi scapat. Creaturile alea s-au apropiat destul de mult de cocioaba mea cat sa le aud vorbind in limba lor spurcata despre cei doi netrebnici care trebuiau gasiti. Banuiesc ca n-ati fost mai multi.
Arden se incrunta la randu-i. Ceva nu era tocmai in regula cu batrana femeie. Trolkinii au fost atat de aproape de cocioaba ei si totusi n-au mirosit-o, ori Eodin spunea ca acestia aveau mirosul fin ca de lup. Al doilea lucru care ii dadea de gandit era faptul ca femeia le intelegea limba dupa cum spusese mainainte. Era clar, Yarina se dovedea a fi mult mai mult decat se putea intelege la prima vedere.
-N-am fost decat noi doi. Dar… Dumneata cunosti limba trolkinilor?
Yarina rase cu pofta, proptindu-si mainile in solduri si, dupa ce ispravi veselia, ii zise:
-Cum, de buna seama, o stie si Eodin, tovarsul tau.
Surpriza se citea pe chipul lui Arden, amestecata cu o urma de teama. Batrana ii vorbi:
-Nu te agita fara rost. Stiu ca ai calatorit impreuna cu Eodin insa nu stiu care ti-e numele. Eu si Eodin suntem vechi cunostinte, desi se pare ca el a cam uitat lucrul acesta. Stiam inca de acum trei seri ca sunteti la han ,in targ, si ca veti apuca pe drumul acesta catre miazanoapte. As fi iesit in calea lui, sa ii aduc aminte ca nu m-a vizitat de multa vreme, dar s-a nimerit ca s-a lasat ceata aceea ciudata. Am stiut de la inceput ca sunt trolkini si am vrut sa va dau de stire. Insa nu m-am asteptat sa fie atat de multi, asa ca m-am ferit din calea lor. Totusi eu nu am puterea si nici iscusinta voastra in a manui armele. Totul a fost o capcana bine ticluita pentru voi doi… pentru amandoi. Cineva va vrea prinsi, vii ori morti, daca a tocmit  tocmai spurcaciunile alea.
Sa fi fost oare Yarina cunostinta despre care ii vorbise Eodin in seara ambuscadei? Asa se parea.
-Crezi ca au fost tocmiti sa ne prinda?
-Nu cred, sunt sigura. Inaintea voastra a iesit din targ o trasura a postei regale. Au ignorat-o complet, asta stiu sigur, desi ar fi fost o prada bogata pentru ei. Voi erati adevarata cauza pentru care si-au facut aparitia aici. Nu zic ca sunteti vinovati de asta dar faptul ca o hoarda de trolkini va urmareste nu e un lucru de ignorat. Ai putea tinere…
Lasa o pauza asteptand un nume din partea lui. Acesta se conforma docil:
-Arden.
-Asa. Ai putea, tinere Arden, sa imi explici – macar ce iti e cu putinta si cu vrere – de ce va vaneaza trolkinii?
Asta era o intrebare la care nu putea sa raspunda, caci nici el nu stia de ce sau cine ii trimisese dupa ei. Nu stiuse de existenta unor astfel de fapturi pana ce daduse nas in nas cu ele, intr-un mod neplacut.  Ridica din umeri si spuse:
-Nu stiu. Eodin nu mi-a spus…
Yarina batu cu pumnul in masa si strepezi printre dinti, chipul capatandu-i un aspect vulturesc, aprig si furios.
-Eodin nu spune niciodata nimic in plus decat crede el ca e nevoie sa stii. Si, de obicei, ceea ce crede ca e nevoie sa stii e mult prea putin. Atat de putin incat risti pericole care te pot vatama sau ucide.
Arden nu reusi sa raspunda pentru ca usa din dreapta se deschise incet,  cu un scartait usor, si in odaie intra o fata subtirica imbracata in haine la fel de saracacioase dar bine ingrijite ca ale batranei. Avea parul negru, lung pana mai jos de umeri, ochii mari si caprui deasupra unor obraji scaldati in pistrui. Nasul ii era drept, mic, plin de pistrui si el, cu o alunita sub el deasupra buzei. Gura ii era mica si parea ca zambeste mereu.  Parea apropiata de varsta lui.
-Ea e Raika, ucenica mea. Cum banuiesc ca tu esti ucenicul lui Eodin.
Arden ramase cu ochii atintiti asupra batranei si nu stiu ce sa raspunda. Yarina il scoase din impas.
-Eu sunt din aceeasi stirpe ca Eodin. Si ai face bine sa lasi neincrederea deoparte. Daca iti eram dusman, erai de mult intemnitat sau chiar mort. Povesteste-mi cum ai ajuns in situatia asta. Cum l-ai cunoscut pe Eodin?
Un val de liniste se rasfranse inauntrul lui, ca si cum ar fi ajuns din nou acasa langa tatal sau si nimic nu s-ar fi intamplat. Incepu sa povesteasca totul, din clipa cand fusese luat drept invatacel la Templul din Wufolk.
******************************************
Mancase pe saturate caci foamea ii rodea stomacul inca din seara bataliei cu trolkinii. Se facuse ziua, cel putin asa ghicea privind crapatura obloanelor, desi nu putea spune sigur daca era sau nu ceata. Acea blestemata de ceata plina de pericole. Batrana ii spusese ca “Da, inca era ceata si nu trebuiau sa iasa afara”. Normal ca nu aveau sa iasa afara. Doar acolo in ceata era plin de trolkini. Oare erau in siguranta in mica coliba. Linistea femeii ii daduse de inteles ca da.
Yarina ii daduse jos bandajul, lasandu-i o senzatie de raceala puternica in crestet de parca ii turnase o galeata cu gheata in cap.  Nu il mai durea deloc. In tot acest timp isi urmase firul povestirii despre el si Eodin.
Yarina se incruntase de cateva ori pe parcursul povestirii sale si paru abatuta si ingandurata multa vreme dupa ce terminase de mancat. Batrana se asezase pe un scaun in fata semineului si incepu sa fumeze din lulea. Mormaia si suiera intr-una de parca o apucase nebunia si, din cand in cand, se intorcea cu fata la el si-l privea contrariata.
Raika se dusese la masa aceea lunga de sub geam si se apucase sa sfarame niste seminte in mojar. Din cand in cand apuca cate un  saculet de piele si golea continutul mojarului in el. Fata nu scosese o vorba cat timp el ii povestise Yarinei cele prin care trecuse. I se parea ca fata e speriata de prezenta lui acolo. De ce oare? Indrazni sa se apropie de ea, usor temator, si indrazni sa ii spuna:
-Eu sunt Arden.
Apoi se injura in gand. Normal ca fata stia cum il cheama doar il auzise mai devreme spunandu-si numele.
Ea intoarse usor capul catre el si il privi cu ochii aceia mari, tematori. Mana ii ramasese inclestata pe o scoaba cu care desfacea niste teci de mazare salbatica. Ochii ei cautau sa ii spuna ceva, ceva ce el nu intelegea. In clipa aceea simti ca fata se teme de el. Indrazni sa intrebe in soapta.
-Te temi de mine?
Fata dadu din cap in semn ca nu, dar ii arata cu degetul jungherele si maceta sa, asezate frumos  pe o polita  de pe peretele de langa semineu. Aratandu-le dadu din cap in semn ca da.
Arden banui ca fetei ii era frica de arme. Si o intreba:
-Ti-e frica de arme?
Fata intoarse capul si lasa barbia in piept. Ochii ii erau umezi iar peste pistruii de pe obraji se scursera doua lacrimi. Arden, vazandu-i lacrimile, incepu sa se simta prost de-a binelea. Ce o apucase sa planga? Ii spusese ceva? N-o intrebase decat…
-Las-o in pace Arden, il rasti aspru Yarina. Tu esti in ochii ei un purtator de arme. O intamplare din trecutul ei, legata de un purtator de arme, o doare indeajus de mult incat sa verse lacrimi de fiecare data cand isi aduce aminte.
-Dar… Eu.. Ce s-a intamplat…
-Ai sa afli atunci cand ea va dori sa iti spuna.
Fusese aspra si concisa. Nu incapea vorba sa o contrazici, cel putin astfel gandi Arden, asa ca tacu si se indeparta. Se aseza pe pat si ramase cu privirea atintita inspre batrana. Aceasta se ridica dupa o vreme si se indrepta spre geam ca sa priveasca indelung prin crapatura obloanelor. Rasufla usurata cand spuse:
-Ceata se ridica. E semn ca spurcaciunile pleaca. Intr-un ceas ori doua vom putea pleca si noi.
Raika se intoarse catre ea si o atinti cu o privire rugatoare. Arden o privi mirat si curios. Sa plece? Poate el. Dar ele?
-Da Raika. Vom pleca de aici. De-a binelea.
Fata scutura din cap speriata. Batrana o prinse de umeri si o fixa cu privirea.
-Nu e el de vina. El e cauza, dar nu e vina lui.
Arden nu intelegea nimic.
-Daca nu aflam de la el ca templierii au reusit sa-si subjuge propriilor dorinte demonii Gradarului, am fi fost neputincioase si luate pe nepregatite. Daca templierii vor aduce si mai multi demoni si-i vor slobozi in lume pe urmele Purtatorilor Fluxului, si vor face asta cu sigurantapentru ca sunt niste scarnavii fara minte, singura noastra scapare e in Valea Grifonilor.
Fata scutura din cap si incepu sa planga in hohote si se retrase in fuga inspre odaia de dincolo. Yarina se intoarse spre baiat si ii spuse.
-Cand ne vom intalni cu Eodin am sa ii smulg unghiile una cate una. Daca ar fi catadicsit sa ma viziteze din cand in cand si sa imi impartaseasca din planurile sale, vestile si secretele pe care le-a aflat, poate nu s-ar fi ajuns aici.
Se plimba furibund de la o masa la alta adunand ustensile, borcane si saculeti. In tot acest timp vorbea.
-Am locuit aici vreme de 15 ani si plec cu inima grea! Dar nu e alta cale. Iesi, rogu-te, afara si du-te in grajdul din spatele casei. Ai sa afli acolo un cal si o caruta cu coviltir. Inhama calul la caruta si scoate-o afara. Nu mai avem timp de pierdut.

Advertisements

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s