Intr-o noapte cu cer senin si cu o luna plina stralucitoare ce se ridica molcom de dupa turlele palatului imperial, in marele oras Assalia intrau, pentru prima oara de cateva decenii, caravanele Valerienilor, comerciantii sudului indepartat. Patruzeci de carute cu coviltire rosii, trase de cai masivi si zdraveni de povara, insotite de o garda bine inarmata, treceau rand pe rand pe sub portile boltite si inalte ale bastionului sudic al orasului. Dupa cum era legea Assaliei, nu ar fi trebuit sa intre nimeni in oras dupa lasarea intunericului, insa cand ostasii de la porti recunoscura sigiliile Valerienilor trimisera in graba un sol la palatul imperial.
O asemenea veste nu avea cum sa-l supere pe imparat. Valerienii faceau comert pana si cu leacuri miraculoase si cu nestemate din cele mai valoroase. ORi sosirea lor dupa atatia ani in Assalia nu avea cum sa nu il bucure pe imparat, caci mare onoare si privilegiu era ca negustorii acestia misteriosi sa aleaga sa faca afaceri in orasul sau cetatea ta.
Fura asteptati de insusi imparatul Waddar, insotit de un impecabil si numeros contingent de gardieni de elita, pe Platoul Negustorilor unde Valerienii doreau sa isi aseze tabara. Primirea lui Waddar fu una cat se poate de calduroasa si neprefacuta caci negustorii acestia aduceau cu ei bunastarea si norocul, sau cel putin asta credeau superstitiosii. Il pofti pe vataful Valerienilor la palat insa fu refuzat si invitat la randui in corturile cele mari, care parca aparusera prin magie in jurul lor.
-Sire, grai vataful, pe numele sau Fadeas, vad ca iti este mare mirarea de aparitia noastra in Assalia dupa atatia si atatia ani. N-am sa iti raspund la nici o intrebare ci te rog sa imi asculti vorbele care te vor lamuri intru totul.
-Ascult, grai imparatul sorbind apoi dintr-o cupa plina cu o licoare rozalie, dulce-acrisoara.
-Noi Valerienii am lipsit atat de multi ani incat lumea a crezut ca am pierit de pe fata pamantului. Dupa cum vezi, nu e asa. Insa am pornit intr-o calatorie ca sa raspandim in intreaga lume un lucru de mare pret care o va schimba pe deplin.
Imparatul casca ochii mari insa nu zise nimic. logowatch
-Pana acum, toti oamenii masoara trecerea timpului in moduri atat de rudimentare incat valoare acestuia se pierde sau se altereaza. In regatele nordice se folosesc “faudas” faimoasele statui solare, in rasarit se masoara timpul cu ajutorul vaselor cu apa sau cu nisip, aici folositi clepsidre si toiagele umbrelor dar si constelatiile. Ei bine Sire, acestea sunt supuse erorii si dau gres in masurarea unicului lucru care nu ar trebui masurat gresit. Si anume TIMPUL!
-Timpul?! intreba mirat Waddar. De ce timpul?
-Cata nevoie au agricultorii sa stie cate zile au trecut de la anul nou, ca sa isi semene culturile de “faire”. Tesatorii ar trebui sa stie exact cat timp sa isi lase minunatele tesaturi in vopselele de indigo, pentru a nu le distruge calitatea. Oamenii care masoara apele fluviului ar trebui sa afle intr-un mod cat mai precis cata apa curge printr-un fagas martor si, cu masuratori precise ale timpului, pot estima cand va sosi prima inundatie sau cat de mare va fi.
-Dar ei deja fac asta!
-Dar cu aproximatie, sire! Daca eu as aduce un obiect maiestrit lucrat care poate masura exact clipele, orele, zilele, saptamanile, lunile sau anii, ai fi de acord sa il cercetezi? Si, daca iti place utilitatea sa, poate ai sa il cumperi.
Imparatul dadu din cap vrajit de vorbele sale. Ce vroia oare sa ii arate Fadeas? Negustorul se intoarse catre un cufar din lemn de abanos, cu tinte aurite, din care scoase o mica cutie invelita in catifea albastra. O deschise si scoase din ea, un obiect stralucitor, ca un mic disc rotund, cu doua fasii din piele prinse de el, avand prinse, pe una dintre fete, niste ace care pareau ca se miscau ritmic. Pe marginile micului cadran auriu se vedeau incrustate rune.
ceas-tommy-hilfiger-1791003-160356-Sire, acesta este un ceas, spuse Fadeas cu voce joasa, solemna. Obiectul care poate masura timpul cu cea mai precisa exactitate. Obiectul acesta e mestesugit de cei mai mari maestri ceasornicari din insulele indepartate din Oceanul Alb si e unul din cele mai valoroase lucruri ce mi-au trecut prin mana.
Imparatul se apleca asupra ceasului si il privi indelung, cu mare interes. Observa ca unul dintre ace parea ca nu se misca, indrepat cu varful spre o runa alburie. Al doilea ac se misca mai incet, indreptat inspre alta runa. Iar cel de-al treilea ac se rotea nebuneste indreptandu-si pe rand varful catre toate runele cadranului. Si, lucru ciudat, cand Fadeas i-l duse la ureche, auzi dinauntrul micului obiect un sunet care suna cam asa:
“Tic…Tac…Tic…Tac”
Imparatul parea vrajit de acel ceas si incepu sa-l descoasa pe negustor, ca sa afle detalii despre minunatia pe care tocmai i-o aratase. Ce facea? Cum facea? La ce putea fi folosit ceasul? Putea oare sa masoare anii si deceniile sau secolele? In alte regate cum era folosit ceasul? Putea oare sa se strice minunatia?
ceas-fossil-grant-fs4885-159496Doua zile ramasese Waddar in cortul Valerianului si, cand pleca inspre palat, toata lumea care se adunase in mijlocul caravanei negustorilor, il vazuse tinand in mana o mica cutiuta albastra. Waddar, schimbat la chip, privea precum un lup haituit catre toti cei care ii erau aproape, pana si la gardienii care trebuiau sa il protejeze.
Fadeas iesi afara din cort dupa cateva clipe si privi in urma imparatului cu privire plina de repros si dezgust. Scoase dintr-un buzunar, de la surtucul sau cel visiniu, un alt ceas, cu cadran negru si rune argintii, cu curele din piele maro. Il potrivi ca o bratara pe incheietura mainii stangi si apoi il chema pe unul dintre negustorii sai:
-Aidan! Puteti sa vindeti si voi ceasuri. Eu mi-am facut treaba.
Si, in acel moment, pe toate tarabele Valerienilor incepura sa apara sute de ceasuri de toate formele si marimile, din aur sau argint, din otel sau fildes, cu bratara din piele sau din metal, cu rune incrustate sau pictate.
Aidan veni langa vataf si il intreba:
-Ei, cum a reactionat?
-La fel ca toti ceilalti imparati, regi sau printi pe care i-am incercat.
Aidan dadu din mana a lehamite si isi scoase pipa dintr-un buzunar.Fadeas continua:
-Se adeveresc vorbele mele. Oamenii de rand apreciaza timpul la adevarata lui valoare. Ei…
Si isi atinti degetul aratator catre palatul imperial.
-Ei, marile capete incoronate ale lumii, cred ca timpul poate fi cumparat. Un dascal se va bucura de un ceas pentru ca va sti la ce ora sa se trezeasca dimineata ca sa se duca spre scoala. Un fermier vaa masura saptamanile pana la seceris. O mama va astepta, privind la ceas, sa i se intoarca feciorul de la scoala. El, imparatul, a crezut ca acest mic obiect, care doar masoara timpul, ii va da puteri nebanuite si ca va putea stapani orele si zilele. Si, cu cat ii spuneam mai multe despre utilizarile posibile ale unui ceas, cu atat mai multi bani imi oferea. ceas-fossil-riley-es3466-159511Ei bine, i-l puteam oferi la un pret de nimic, insa faptul ca s-a vrut stapan asupra timpului, precum e asupra imparatiei sale, m-a convins sa-l jecmanesc. O merita pe deplin.
Se intoarse pe calcaie si intra in cortul sau, lasandu-l pe Aidan invaluit intr-un nor de fum ce iesea din belsug din pipa sa.
-Mda! Timpul nu-i face nici mai intelepti pe unii, nici mai bogati pe altii. Dar ii face fericiti pe cei care stiu sa-l aprecieze la adevarata lui valoare.
Aidan isi stinse pipa si se infipse, cu sete negustoreasca, in mijlocul unui card de femeiusti cu sorturi brodate care se zgaiau la un val de matase. Scoase din buzunar un mic ceas auriu incrustat cu pietre pretioase si incepu sa-l laude cu talentul sau de negustor Valerian.
-Uite scumpa doamna, cea mai frumoasa inventie din lume, si e doar pentru dumneata. Doua coroane de argint. nimic mai mult si nimic mai putin… Hai, fie! O coroana pentru ca ai ochi frumosi.

Advertisements
Comments
  1. laurentiu says:

    Wow. Ce poveste superba.

    Like

  2. Andrei g says:

    Tu poti broda povesti si in jurul unui ac de gamalie.

    Like

  3. Andrei g says:

    Felicitari pentru ceea ce faci.

    Like

  4. Dupa ce am citit articolul, am mai stat vreo 5 minute pe aici, gandindu-ma ce sa scriu in comentariu! Stii de ce mi s-a intamplat asta? Pentru ca…..nu am cuvinte! Felicitari! 🙂

    Like

  5. Rar mi-a fost dat sa raman uimit in urma unei lecturi. Esti fantastic omule! Ceea ce faci tu cu cuvintele e supranatural. Scrie si publica o carte. Te rog eu!

    Like

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s