Legenda ceasului care masura ziua de 48 de ore

Posted: April 7, 2014 by zmolem in advertoriale, Orkestra, recomandari
Tags: , , , , , ,

A existat candva, intr-o lume de mult uitata in care, pe langa oameni, traiau fiinte fantastice cum ar fi piticii, elfii, gremlinii sau gnomii. Oamenii erau voinici si hotarati, mari agricultori si crescatori de animale, dar si mari razboinici la nevoie. Piticii erau ursuzi, zgarciti si suspiciosi dar buni comercianti. Elfii erau veseli si petrecareti, iubitori de natura si de frumos. Gremlinii erau rautaciosi si razboinici facand mare prada cand ii apuca amocul. Gnomii erau mari mesteri si inventatori, zamislind marete masinarii si constructii, dar mai cu seama ceasuri.
Ceasurile gnomilor erau de o frumusete rar intalnita si egalata in intreaga lume si erau tare valoroase. Dintre toate semintiile de pe lume doar ei aveau cunostintele mestesugirii ceasurilor si le pastrau ca pe cel mai de pret avut al lor. Degeaba incercasera elfii sau piticii, oamenii sau gremlinii sa le afle secretele caci acestea erau pastrate cu sfintenie. Incercasera ei sa imite mecanismele acelea minunate dar nu reuseau decat sa creeze imitatii urate si fara valoare.
Dar intr-o zi un mare ceasornicar al neamului gnomesc trimise o scrisoare in toate colturile lumii anuntand ca zamislise ceasul care masura zilele de 48 de ore. Oricine il avea asupra-i putea sa isi masoare timpul indoit. O ora devenea doua… Doua deveneau patru… O zi devenea doua. Astfel, cu puterea ceasului, oricine era posesorul sau putea sa infaptuiasca mult mai multe intr-o zingura zi caci, fata de ceilalti oameni, el avea mult mai mult timp la dispozitie.
Si a anuntat marele ceasornicar ca a pitit ceasul cel magic intre altele din pravalia sa si i-a invitat pe cautatori sa isi incerce norocul si iscusinta mintii. Caci ceasul acesta era de gasit doar de catre cel mai istet dintre cautatori, care avea sa-i afle siretlicul si secretul, dar si valoarea ascunsa a timpului.
ceas-orient-classic-design-fqc0t002c0-158569Si-a venit alesul neamului gremlinilor, cel mai puternic razboinic, Udduk pe numele sau, si a intrat in pravalia din care se auzea infundat:
Tic-tac…tic-tac…tic-tac…
A privit Udduk incruntat la toate ceasurile mari sau mici, aurite sau argintate, cu cifre gravate sau pictate, ceasuri de mana sau de buzunar, de pus pe masa sau de perete, si l-a luat ameteala de la aratatoarele care secundarele care se miscau intr-una si de la ticaitul neoprit care rasuna in pravalie. A pus in graba mana pe un ceas auriu, cu geam din cristal mineral, cu cifre elegante, caci lui acela i se parea ca ar trebui sa fie ceasul pe care il cauta.Dar nu era acela. Si-a plecat Udduk fara sa fi descoperit ceasul ducand rusinea esecului sau acasa.
ceas-jacques-lemans-sports-1-1586n-rome-sport-cronograf-128210A venit apoi elful Samin, blajin la fire si la vorba, renumit in neamul sau pentru cumpatare si bunatate,si-a inceput sa cerceteze fiecare ceas in parte.
Tic-tac…tic-tac…tic-tac…
A cugetat Samin multe ore si, intr-un final, a pus mana pe un ceas cu cadran verde care, dupa cum ii era lui firea de elf, credea ca se potriveste de minune padurarilor din Codrul Elfilor. Dupa atatea ore de cugetare, elful alesese cu sufletul nu cu mintea si gresise. Pleca si el, insa fara ranchiuna, si cumpara ceasul ales ca sa-l duca drept ofranda regelui elfilor. Elfii nu erau suparaciosi din fire si esecul lui Samin avea sa fie uitat degraba.
Tic-tac…tic-tac…tic-tac…
Veni si Wiik, cel mai bun si mai destept comerciant al piticilor, incrancenat nevoie mare, atent la toti si la toate. Cerceta pe indelete fiecare ceas, rasucindu-le pe toate partile, notandu-si ceva despre fiecare pe un pergament ascuns in buzunarul interior al surtucului.ceas-junkers-cockpit-ju52-6180-3-157791 Era tare nehotarat si o lua de la capat dupa ce toate ceasurile ii trecura prin maini. Il privea suspicios pe ceasornicar, banuindu-l ca vrea sa il traga pe sfoara. Dar nu le statea in fire gnomilor sa faca asa ceva. Alese, dupa doua zile de nehotarare, un ceas elegant si foarte pretios care, in opinia lui ar fi fost o afacere buna. Avea dreptate! Ar fi fost o afacere foarte buna dar nu acela era ceasul ce masura ziua de 48 de ore. Esuase si el in cautarile sale, lasand firea sa piticeasca sa il indrume si sa aleaga ceea ce i-ar fi fost profitabil, nu ceea ce trebuia. Pleca acasa cumparand zeci de ceasuri de la maestrul ceasornicar, ceasuri cu care avea sa faca un profit frumusel in targurile din regatul sau.
Tic-tac…tic-tac…tic-tac…
Veni si Allan, cel mai invatat dintre oameni. A intrat in pravalia gnomeasca si se aseza intre ceasuri. Le privi pe fiecare in parte fara sa le atinga, le studie mersul aratatoarelor, fu atent la ceasurile cu cifre care se schimba, studie cronometrele si cronografele si pierdu astfel trei zile incheiate. Parea o stana de piatra cu ochii vii care urmareau secundele, minutele, orele…
Tic-tac…tic-tac…tic-tac…
-Am gasit, striga el. Nu avem nevoie de ceasul care masoara ziua de 48 de ore. Ar fi impotriva firii si a timpului. Daca ne e dat sa avem zile de 24 de ore ar trebui sa ne bucuram de ceea ce avem si sa nu ne dorim mai mult. Ar fi mai corect sa facem mai multe in cele 24 de ore nu sa ne dorim 48 de ore pentru a face ceea ce ne dorim. Timpul e atat de pretios iar noi petrecem in van atatea ore, zile, luni sau ani cautand placeri efemere.
Se ridica si vru sa iasa din pravalie insa gnomul il opri.
-Ai fost singurul care a ajuns sa descopere adevarata valoare a timpului. Tu, ai fi in drept sa primesti ceasul cel mult cautat. Vino sa ti-l dau.
-Nu-mi trebuie. Voi avea eu grija sa imi petrec timpul ca si cum ziua ar avea 48 de ore.
Si se intoarse in regatul sau omenesc lasandu-i gnomului ceasul care masura ziua de 48 de ore. Si-a trecut de atunci mult timp iar legenda ceasului si a cautatorilor sai iese din cand in cand la iveala, si se asterne singura pentru cei care isi doresc sa piarda 5 minute ca sa o citeasca. 5 minute din atatea sute de mii de ore. logowatch

Advertisements
Comments
  1. dordefemeie says:

    wow, ce mult mi-a placut povestea ta, dar in special concluzia, intradevar ziua are doar 24 de ori orice am face noi, dar cum le folosim, asta e intrebarea….

    Like

  2. laurentiu says:

    Inca un articol genial. Ar trebui sa publici o carte.

    Like

  3. Vad ca nu sunt singurul care te indeamna sa publici. Ai un stil aparte care se cere citit. Felicitari

    Like

  4. monk says:

    Geniala scriere. Maestre, ma inclin.

    Like

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s