Tanarul marinar sedea pe puntea de la pupa, agatat cu o mana de sarturile catargului mic, balansandu-se usor dupa cum salta corabia in valurile Golfului Pescarilor. Privea inapoi cu amaraciune catre micul port pe care il lasau in urma. Un dor nestiut de nimeni il macina pe dinauntru lasandu-i in suflet o arsura ce doar timpul avea sa o vindece.
-Nu mi-ai ascultat povetele, copile.
Era batranul nostrom care, de la carma corabiei, il studiase atent si banuia care era pricina amaraciunii sale. Nostromul era trecut de saizeci de ani, cu fata aramie, batuta de soare si vant, cu ochi mici cu riduri adanci in jurul lor si o barba cenusie, stufoasa. Avea o voce blanda, usor ragusita.
Tanarul marinar nu raspunse. Ii era prea greu sa vorbeasca si, mai mult, sa ii dea dreptate nostromului. Candva, lui i se parea ca trecuse mult timp de atunci, batranul il sfatuise sa nu isi puna sufletul gaj primei femei, din primul port in care aveau sa acosteze. Iar el, ca un zanatec se indragostise nebuneste de o fetiscana intalnita intr-o seara racoroasa la sarbatoarea primaverii in Arthas, micul orasel port de pe coastele sudice ale regatului. Era atat de frumoasa si plina de viata incat ii rapise ratiunea. Iar in clipele acelea, cand privea necajit inspre port, se blestema pentru ca se indragostise. Nu ii statea mintea la altceva decat la ea. Iar sufletul tresarea dureros la fiecare val ce se lovea inspumat de carena corbiei.
-Are sa treaca. Greu dar are sa treaca, ii spuse nostromul.
-Oare? Simt ca ma arde pe dinauntru.
-Ai sa uiti iubirea ce i-o porti. Iar ea va deveni doar o amintire a unei fete dintr-un port scaldat de soare. Va veni alt port, alta fetiscana ori vreo duduie implinita care va deveni la randu-i o amintire!
-Mi-e greu sa cred asta. Nu pot sa o uit. Nu am cum.
-Vino aici.
Nostromul il puse pe marinar la carma corabiei iar el se aseza pe un colac de funii. Isi scoase pipa, o umplu cu tabac si o aprinse, apoi incepu sa vorbeasca blajin:
basic blue-Asa am fost si eu. La nici o luna dupa ce am intrat mus pe o corabie de linie a unui mare armator, am ajuns in Faelas, marele port al negutatorilor din nord, unde am ramas o saptamana. Nici eu n-am ascultat sfaturile unui batran lup de mare si mi-am lasat sufletul in mainile unei doamne frumoase, cu ochi albastri ca cerul. A fost o iubire nebuneasca si tinereasca care s-a stins in valurile marii la ceva vreme dupa ce-am plecat de acolo. M-a durut multa vreme dorul de ea si speram sa ne intoarcem curand in Faelas. Dar drumurile marinarilor sunt multe si incurcate.
Tanarul marinar il asculta atent, tinand carma corabiei si privind din cand in cand catre busola. Nostromul continua in timp ce pufaia din pipa:
awsome black-Am intalnit-o apoi pe ea, fiica seniorului de pe Insula Perlelor. Avea ochii negri precum carbunele si plini de mister. Pentru misterul din ei am iscat un taraboi nebunesc si era sa infundam, toti de pe corabie, temnitele castelului seniorial. Eram navalnic in gandire si in fapte si mi-am primit pedeapsa binemeritata de la capitanul corabiei. Insa a uitat degraba fapta mea caci si el a fost candva tanar si negandit ca mine.
Am iubit mai apoi o sotie de negustor din Seodia, durdulie si dragastoasa, cu ochii caprui si stralucitori. Apoi a fost fata de casa a unui nobil din Valderan, fetiscana zglobie si credula, cu ochi verzi cabeautiful-eyes-charming-brown-200x200 padurile sudului indepartat. Au fost multe femei ce le-am iubit pentru o noapte sau pentru o luna dar de fiecare data m-am intors pe mare caci, afla de la mine, marea e dratostea dintai care are locul binemeritat in inim mea. In rest ele, femeile, sunt doar amintiri din porturi batute de soare si vant.
-Dar eu? Eu acum ce sa fac? Ma arde sufletul dupa ea.
-Stinge-ti arsura cu apa sarata a marii si trimite-ti gandurile catre viitor. Catre alti ochi ce te asteapta undeva, peste mii de valuri, intr-un port catre care ne duce vantul. Carma aceea ce o strunesti cu dibacie te duce-ntr-acolo.
Si-a ramas de atunci, tanarul marinar, ajutor de nostrom. Gandurile ii erau inspre portul ce ii astepta. Sufletul insa… Inspre cel lasat in urma. Aveau sa vina alte si alte porturi cu fete cu ochi de chihlimbar ori de safir sau negri ca taciunele.
Iar el tinea carma.
lensa big logo

Advertisements
Comments
  1. dordefemeie says:

    Ce poveste frumoasa ai creat in jurul frumusetii ochilor… Mi-a placut mult, felicitari!

    Like

  2. monk says:

    Superba povestire. Felicitari.

    Like

  3. monk says:

    Foarte mult. Mi-ar place sa ii cumpar logodnicei mele niste lentile din acelea. Mai ales ca nu sunt scumpe.

    Like

Lasa un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s